ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2086/2022

Ședința publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 C. proc. civ., raportat la art. 21, art. 41 și art. 44 din Constituție, excepție ridicată de apelanta A..

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, obiectul excepției de neconstituționalitate trebuie să îndeplinească și cerința imperativă ca actul normativ criticat să aibă legătură cu soluționarea cauzei, or, apelanta, prin cererea de apel nu a invocat nesocotirea de către prima instanță a dispozițiilor art. 402 C. proc. civ.

Instanța a apreciat că o posibilă aplicare a unui text de lege în cauză nu îi dă dreptul apelantei să invoce excepția de neconstituționalitate, fiind necesar, ca în concret, dispoziția legală să aibă legătură și să conducă la soluționarea acesteia.

În raport de aceste considerente, instanța de apel a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs.

În susținerea cererii, recurenta a arătat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, apreciind că cererea de sesizare a Curții Constituționale ar fi inadmisibilă.

În opinia recurentei, inadmisibilitatea cererii de sesizare intervine în cazul în care contravine dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3), respectiv nu a fost ridicată în fața instanței judecătorești sau de arbitraj, autorul cererii nu este persoana îndreptățită să invoce excepția de neconstituționalitate, ori textul a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Apreciind că aceste condiții sunt îndeplinite în cauză, recurenta susține că instanța trebuia să sesizeze Curtea Constituțională.

Recurenta arată că, pentru aceleași critici, sunt incidente și motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia."

Sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, Legea nr. 47/1992 stabilind un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Instanța nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, fiind verificată numai admisibilitatea acesteia.

În cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale sunt prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, respectiv: "1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu îndeplinește condiția impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv nu are legătură cu soluționarea cauzei, în mod legal instanța de apel reținând că apelanta, prin cererea de apel nu a invocat nesocotirea de către prima instanță a dispozițiilor art. 402 C. proc. civ.

Nu poate fi reținută critica de nelegalitate invocată de către recurentă, în sensul că, prin respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Înalta Curte arată că, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., depășirea atribuțiilor instanțelor judecătorești se concretizează într-o imixtiune a acestora în sfera activității executive sau legislative. Excesul de putere derivă din trecerea abuzivă a barierelor între funcțiile ce revin autorităților publice, partajate la nivelul sistemului etatic, un exces față de limitele fixate prin norme constituționale sau prin legi organice.

Or, efectuarea de către instanța de apel a examenului cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, nu se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. au fost invocate formal, întrucât recurenta nu a expus critici de nelegalitate care se circumscriu acestor motive. Simpla mențiune că argumentele în susținerea motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ. sunt comune, nu respectă cerințele impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în sensul că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 22 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 22 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2022.