ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2083/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2083/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 19 octombrie 2022
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1594 din 17 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admis recursul declarat de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ LOTERIA ROMÂNĂ S.A. împotriva deciziei civile nr. 1909 A din 10 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. A fost casată decizia recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Contestatoarea COMPANIA NAȚIONALĂ LOTERIA ROMÂNĂ S.A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei mai sus menționate, invocând ca temei de drept art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esență, că în susținerea recursului soluționat prin decizia atacată a invocat patru motive de casare, însă instanța de recurs a analizat un singur motiv, subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Potrivit contestatoarei, reținând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 și art. 497 C. proc. civ., a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza instanței de apel, spre rejudecare, urmând a se analiza cel de-al doilea motiv din cererea de apel privind modul în care instanța de fond a analizat cazul de întrerupere prevăzut de art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
Însă, astfel cum susține contestatorea, Înalta Curte nu a analizat deloc celelalte trei motive de casare, invocate la filele x din cererea de recurs, deși au fost invocate în termenul legal, instanța având obligația cercetării acestora, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ.
Contestatoarea susține că, prin această omisiune, i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea în parte a deciziei atacate și rejudecarea recursului în ceea ce privește motivele de casare neanalizate.
Totodată, potrivit contestatoarei, omisiunea cercetării motivelor de recurs constituie o încălcare a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.
Prin încheierea din 16 decembrie 2020, pronunțată în dosar nr. x/2020, s-a dispus preschimbarea din oficiu a termenului de judecată pentru 24 februarie 2021, cu citarea părților.
La 7 ianuarie 2021, intimata A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.
La aceeași dată, intimatul B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii.
La 8 ianuarie 2021, intimatul C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cererii, în măsura în care reiese din actele de la dosar, iar, în subsidiar, respingerea ca inadmisibilă, respectiv ca neîntemeiată.
Intimatul D. a formulat întâmpinare la 14 ianuarie 2021 prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
La 14 ianuarie 2021, intimata E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
La 3 februarie 2021, intimatul F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
La 16 februarie 2021, intimata G. a depus la dosar certificatul de deces al intimatului D..
Prin încheierea din 24 februarie 2021 s-a dispus amânarea judecării pentru a da posibilitatea contestatoarei să facă demersuri pentru aflarea moștenitorilor intimatului D., acești fiind indicați prin adresa depusă la dosar la 13 mai 2021, fixându-se termen la 16 iunie 2021.
La 13 mai 2021, intimata G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
Prin încheierea din 16 iunie 2021, s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului D., punându-i-se în vedere contestatoarei obligația de a indica domiciliile acestora și fixându-se termen de judecată la 13 octombrie 2021.
La 6 octombrie 2021, intimații H. și I. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu au acceptat moștenirea defunctului D..
Prin încheierea din 13 octombrie 2021, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în raport de prevederile art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
La 17 martie 2022, contestatoarea a formulat cerere de reluare a judecății, iar în raport de prevederile art. 249 C. civ., a solicitat, în ceea ce-i privește pe intimații H. și I., disjungerea cauzei.
Prin încheierea din 15 iunie 2022 s-a dispus amânarea judecării cauzei la 19 octombrie 2022, constatându-se lipsa de procedură cu intimații.
La 3 octombrie 2022, contestatoarea a depus note scrise prin care a arătat ca fost dezbătută succesiunea defunctului D..
La 7 octombrie 2022, intimații H., I. și G. au depus note de ședință la care au anexat certificatul privind calitatea de moștenitori ai defunctului D. și au solicitat respingerea contestației.
La 19 octombrie 2022, intimatul F. a depus concluzii scrise.
Înalta Curte, examinând contestația în anulare, urmează să o respingă, motivat de următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, prin care se cere instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își anuleze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Motivele invocate de contestatoare sunt circumscrise dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cu care hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.
Înalta Curte subliniază că anularea hotărârii instanței de recurs pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. este condiționată de îndeplinirea următoarelor condiții: obiectul contestației este o hotărâre prin care instanța de recurs a respins recursul sau l-a admis în parte; necercetarea vreunuia dintre motivele de casare trebuie să fie rezultatul unei omisiuni a instanței de recurs; motivele de recurs omis a fi fost cercetate să fie cele care au fost invocate în termen.
Acest motiv de contestație în anulare poate fi invocat, așadar, numai în cazul în care recursul a fost respins sau admis în parte, nu și atunci când instanța de recurs a admis recursul în întregime, întrucât în această situație devin incidente dispozițiile art. 501 alin. (3) C. proc. civ., în raport de care, după casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
Or, Înalta Curte reține, că prin decizia atacată, instanța de recurs a admis recursul declarat de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ LOTERIA ROMÂNĂ S.A. împotriva deciziei civile nr. 1909 A din 10 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. A casat decizia recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Așadar, nu este îndeplinită cerința ca recursul să fi fost respins sau admis în parte.
Totodată, în considerente, instanța de recurs a arătat că nemotivarea hotărârii, în privința aspectelor reținute, împiedică exercitarea controlului judiciar, fiind în imposibilitatea de a putea analiza justețea soluției adoptate în întregul său, astfel încât nu vor fi analizate celelalte motive expuse în susținerea cererii de recurs.
Înalta Curte observă, așadar, că nu este îndeplinită nici cerința omisiunii cercetării vreunuia dintre motivele de casare, instanța de recurs arătând de ce nu pot fi analizate și celelalte motive. Neanalizarea tuturor motivelor invocate în cererea de recurs nu este cauzată de omisiunea instanței, ci a avut un caracter deliberat.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, nefiind incidente motivele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 508 C. proc. civ., să respingă contestația în anulare. Constatând că, deși intimații E. și F. au solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, nu au făcut dovada acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., va respinge cererea, ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea COMPANIA NAȚIONALĂ LOTERIA ROMÂNĂ S.A. împotriva deciziei nr. 1594 din 17 septembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.
Respinge cererea formulată de intimații E. și F., privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2022.