ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2049/2022

Ședința publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, la 17 ianuarie 2020, sub nr. x/2019/a1, A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al aceleiași instanțe, în temeiul art. 522 C. proc. civ.

Prin încheierea din 29 ianuarie 2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca rămasă fără obiect contestația privind tergiversarea procesului.

La 29 iunie 2020, A. a solicitat lămurirea dispozitivului încheierii din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

La termenul din 22 iulie 2020, A. a formulat o cerere de recuzare împotriva doamnei judecător B., în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 2 și 13 C. proc. civ.

Prin încheierea din 30 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de recuzare.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

Prin decizia nr. 1193 din 18 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 30 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

La data de 26 iunie 2022, A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1193 din 18 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În esență, contestatorul a susținut că nu a fost citat pentru termenul când a avut loc judecata recursului, hotărârea fiind pronunțată de către o instanță necompetentă absolută, deși excepția fusese invocată. Totodată, s-a învederat că instanța nu are competența de a modifica art. 29 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, care scutește de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv în calea de atac, care au ca obiect stabilirea și plata pensiilor.

Contestatorul a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. pen.

La 18 octombrie 2022, contestatorul A. a depus un script intitulat plângere împotriva faptelor vătămătoare săvârșite de stat și autoritățile publice, așa cum au fost prezentate în contestație.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În urma stabilirii ordinii de prioritate a soluționării excepțiilor și cererilor formulate în cauză, se reține că sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 135 alin. (1) din C. pen., privind condițiile răspunderii penale a persoanei juridice, precum și analiza scriptulului intitulat plângere sunt subsecvente examinării admisibilității căii extraordinare de atac a contestației în anulare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., excepția inadmisibilitații căii extraordinare de atac, urmează a respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Hotărârea din prezenta cauză a fost pronunțată într-un complet de filtru, nefiind supusă niciunei căi de atac.

Potrivit art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă (...) anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Textul de lege anterior evocat stabilește că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunțate de Înalta Curte, în complet de filtru, prin care recursul este anulat sau respins pentru neîndeplinirea unei cerințe formale sau de admisibilitate.

Nefiind supusă niciunei căi de atac, rezultă că hotărârea instanței de recurs, pronunțată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Pornind de la aceste texte de lege, se constată că, prin decizia nr. 1193, pronunțată în completul de filtru de la 18 mai 2022, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 30 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fiind atacată o hotărâre de anulare ca netimbrat a recursului, pronunțată de Înalta Curte în complet de filtru, rezultă că această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de a fi atacată nici pe calea contestației în anulare, în caz contrar încălcându-se principiul legalității căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile impuse de aceasta.

Instanța supremă mai constată că nu rezultă o reglementare contrară nici din textele art. 503 alin. (1) sau art. 503 alin. (2) C. proc. civ., invocate de contestator.

Pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 493 alin. (5) teza I, coroborat cu art. 508 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1193 din 18 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Față de soluția de respingere, ca inadmisibilă, a acestei căi extraordinare de atac, formulată de contestator, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se mai impune analizarea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate, aceasta fiind subsecventă celei privind inadmisibilitatea contestației în anulare.

Pentru identitate de rațiune, nu se mai impune nici analizarea plângerii formulate de contestator.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1193 din 18 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 octombrie 2022.