ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2041/2022

Ședința publică din data de 18 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, au fost invocate prevederile art. 1341, art. 1498, art. 1635, art. 1636, art. 1637 C. civ., O.G. nr. 13/2011.

Prin sentința civilă nr. 497 din 13 iunie 2019, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 107 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2019.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.

În cuprinsul recursului, recurentul-reclamant a prezentat derularea raporturilor contractuale din perspectiva dobânzii penalizatoare și a prejudiciului suferit, raportat la perioadele relevante în acest sens.

Recurentul a învederat că, din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, rezultă faptul că valoarea dobânzilor ajustate și majorate percepute de către pârâta A., în perioada 2015-2017, conform contractelor și actelor adiționale încheiate, este în valoare de 386.669,13 RON, din care dobândă ajustată cu 3 p.p. credit curent în valoare de 338.325,71 RON și dobândă majorată rate restante, în valoare de 48.343,42 RON.

În opinia recurentului, sunt justificate doar dobânzile majorate percepute de către pârâtă, la ratele restante, în cuantum de 48.343,42 RON.

Prin urmare, recurentul subliniază că plata sumei de 338.325,72 RON efectuată în contul pârâtei, reprezentând dobânzi penalizatoare calculate la creditul curent, este o plată nedatorată, fiind incidente dispozițiile art. 1341 C. civ.

Intimata-pârâtă A. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, cu motivarea că recursul reprezintă o reluare a susținerilor din ciclul procesual precedent, având caracter expozitiv, și că nu se invocă niciun motiv de nelegalitate a hotărârii atacate. Totodată, s-a subliniat că recurentul a promovat această cale extraordinară de atac ca o cale ordinară și a menționat aceleași critici de netemeinicie, și nu de nelegalitate.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimata-pârâtă, urmând a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, iar autorul acestuia trebuie să invoce motivele în tiparele prestabilite de lege.

În cauză, Înalta Curte constată că deși motivul de casare formulat de recurent este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acesta nu corespunde exigențelor prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nefiind formulate în concret critici de neconformitate a hotărârii recurate, în măsura în care nu se indică regulile de drept încălcate.

Subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că, din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, rezultă faptul că valoarea dobânzilor ajustate și majorate percepute de către pârâta A., în perioada 2015-2017, conform contractelor și actelor adiționale încheiate, este în valoare de 386.669,13 RON, din care dobândă ajustată cu 3 p.p. credit curent în valoare de 338.325,71 RON și dobândă majorată rate restante în valoare de 48.343,42 RON.

În opinia recurentului, sunt justificate doar dobânzile majorate percepute de către pârâtă, la ratele restante, în cuantum de 48.343,42 RON, iar plata sumei de 338.325,72 este una nedatorată, fiind incidente dispozițiile art. 1341 C. civ.

Se constată că, prin decizia recurată, instanța de apel a reținut că suma care face obiectul cauzei - 338.325,71 RON - reprezintă, potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în primă instanță, necontestate de reclamant, dobândă penalizatoare a creditului curent calculată pe anii 2015-2017 în temeiul clauzelor cuprinse în contractele încheiate între părți, astfel cum au fost modificate prin acte adiționale, în timp ce suma de 48.343,42 RON, care nu face obiectul litigiului, reprezintă dobânda penalizatoare a creditului restant, calculată pe anii 2015-2017.

Totodată, instanța de apel a constatat că prin actele adiționale la contractele de credit au fost capitalizate nu numai dobânzi restante, ci și creanțe restante, în valoare totală de 91.591,67 RON, respectiv 71.186,30 RON, însă reclamantul nu a administrat nicio probă care să ateste că sumele capitalizate se suprapun măcar parțial peste dobânzile penalizatoare ale creditului curent în valoare de 338.325,71 RON, care fac obiectul prezentului litigiu.

Înalta Curte constată că această critică, vizând efectuarea unei plăți nedatorate în cuantum de 338.325,72 RON, reprezentând dobândă ajustată cu 3 p.p. credit curent, a fost formulată și în apel, fiind analizată de către instanța de prim control judiciar, iar prin memoriul de recurs formulat recurentul nu dezvoltă critici în legătură cu felul în care au fost aplicate greșit dispozițiile art. 1341 din C. civ. privind plata nedatorată.

Instanța de prim control judiciar, confirmând sentința primei instanțe, a reținut ca argument pentru respingerea apelului formulat de reclamant faptul că cererea de chemare în judecată a fost respinsă având în vedere concluziile raportului de expertiză, împotriva căruia reclamantul nu a formulat obiecțiuni, reținându-se că pârâta a calculat dobânzile majorate cu respectarea prevederilor contractuale, iar reclamantul nu a dovedit că ar fi efectuat alte plăți în afara celor avute în vedere de expert la efectuarea expertizei.

Astfel, reiterarea în recurs a aspectelor de fapt invocate prin cererea de chemare în judecată și reluate în apel, privind îndeplinirea condițiilor plății nedatorate, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu sunt relevate critici de nelegalitate a hotărârii atacate, prin evocarea eventualelor greșeli de judecată săvârșite de instanța de apel, critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din același cod, de strictă interpretare.

Mai mult, toate aceste argumente referitoare la restituirea sumei de 338.325,72 RON în temeiul plății nedatorate, nu reprezintă altceva decât trimiteri la elemente de fapt, deja analizate de instanțele de fond, prin prisma probatoriului administrat, precum și o reiterare a aspectelor de fond supuse judecății.

În plus, Înalta Curte constată că în cadrul criticilor din recurs se regăsesc reiterate ad literam motivele cuprinse în cererea de apel, recurentul neformulând veritabile critici de nelegalitate care să vizeze argumentația deciziei recurate și care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Motivele din apel nu pot fi invocate tale quale în cadrul recursului, întrucât, procedând astfel, practic recurentul-reclamant critică soluția primei instanțe. Or, obiectul recursului îl constituie decizia instanței de apel, a cărei conformitate cu regulite de drept aplicabile trebuie verificată numai prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În calea extraordinară de atac a recursului, nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel, prin prisma respectării regulilor de drept.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul Orasul Sebiș - U.A.T. Sebiș împotriva deciziei civile nr. 122 din 25 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Orasul Sebiș - U.A.T. Sebiș împotriva deciziei civile nr. 122 din 25 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 octombrie 2022.