ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2028/2022

HOTĂRÂRE

13.10.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2028/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la 18 mai 2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA a solicitat să se dispună obligarea pârâtei să întreprindă, de îndată, toate demersurile pentru reinstituire respectării legii prin restricționarea accesului public rutier pe drumul forestier FE008, inclusiv repararea și repunerea în funcțiune a barierei aferentă din Pădurea Băneasa, administrată de Ocolul Silvic București, iar în subsidiar, față de încălcarea continuă a legii și nerespectarea sarcinilor de serviciu a solicitat obligarea pârâtei să deruleze cercetări administrative sau disciplinare pentru identificarea și sancționarea persoanelor care se fac vinovate de nerespectarea legislației și a normelor regulamentare interne ale Romsilva, în conformitate cu dispozițiile Codului silvic.

În drept, s-a invocat dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001.

La 3 septembrie 2021, pârâta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale instanței, solicitând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.

La termenul de judecată din 12 noiembrie 2021, reclamanta A. și-a precizat în fapt și în drept acțiunea, arătând că obiectul dedus judecății este refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea.

Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 7298/2021 din 23 noiembrie 2021 a admis excepția de necompetență materială a instanței și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată la 12 ianuarie 2022 sub același nr. de dosar.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 667 din 29 martie 2022 a admis excepția de necompetență materială a instanței și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei formulată de reclamanta A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., precum și faptul că obiectul cererii de chemare în judecată nu se încadrează în prevederile art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004, iar în raport cu art. 107 alin. (1) C. proc. civ., a apreciat că acțiunea se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, cauza a fost înregistrată la 4 mai 2022 sub același nr. de dosar.

Judecătoria Sectorului 2 București, prin sentința civilă nr. 9353 din 14 iulie 2022 a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta A., în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că pârâta este o autoritate publică centrală, iar competența de soluționare a acestei cauze, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 revine Curții de Apel București.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București și Judecătoria Sector 2-București s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 8 septembrie 2022, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanta A., Înalta Curte constată că obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă obligarea unei autorități publice (în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004) centrale, respectiv a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva la efectuarea unor demersuri pentru remedierea situației sesizate de reclamantă prin petiția înregistrată la pârâtă sub nr. x/07.04.2021 cu privire la drumul forestier FE008 din Pădurea Băneasa.

În acest sens, se reține că potrivit art. 2 din O.G. nr. 27/2002 "prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poșta electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare autorități și instituții publice".

Astfel, actul normativ care reglementează generic activitatea de soluționare a petițiilor, invocat de reclamant ca temei de drept al acțiunii este O.G. nr. 27/2002, care nu conține norme speciale referitoare la calea judiciară în ipoteza în care autoritatea publică nu furnizează un răspuns petiției sau nu-l furnizează în termen.

În acest context, devin aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 conform cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Referitor la obiectul acțiunii judiciare - art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede faptul că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.

Or, față de precizările reclamantei de la termenul de judecată din 12 noiembrie 2021, rezultă că prezenta acțiune judiciară a fost determinată de refuzul pârâtei de a răspunde la cererea reclamantei. Chiar dacă, în esență, reclamanta solicită obligarea pârâtei la a efectua anumite demersuri, acestea reprezintă doar efectul soluționării sesizării adresate pârâtei de către reclamantă.

Astfel, având în vedere și temeiul juridic indicat de către reclamantă, respectiv dispozițiile Legii nr. 554/2004, precum și normele legale menționate, reținând și faptul că pârâta este o autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei având ca obiect cenzurarea afirmatului refuz nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, revine Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.