ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2016/2022

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă la 4 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, în contradictoriu cu pârâții S.C. A. S.R.L. și B. a solicitat instanței obligarea pârâților să îi comunice un răspuns clar și documentele, din care să rezulte cu exactitate operațiunea de înregistrare a majorării capitalului social, conform prevederilor legale, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, cu valorile terenurilor cuprinse în 10 certificate de atestare a dreptului de proprietate, emise în perioada 1993-1996, de Consiliul Județean Timiș pentru A. S.A. (în prezent SRL), județul Timiș. S-a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 295/NLP/PI din 18 mai 2021 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei de interes a reclamantei, invocate de pârâți prin întâmpinare.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI în contradictoriu cu pârâții S.C. A. S.R.L. și B., pe care a obligat-o la plata sumei de 6000 RON, cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată în favoarea pârâtei A. S.R.L..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Agenția Domeniilor Statului, prin care a solicitat admiterea apelului și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Împotriva aceleiași sentințe au declarat apel incident pârâții A. S.R.L. și B.

Prin decizia nr. 156/A din 3 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a fost respins apelul formulat de reclamanta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, precum și apelul incident formulat de pârâții A. S.R.L. și B. împotriva sentinței civile nr. 295 din 18 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2020, având ca obiect obligația de a face.

Împotriva acestei decizii, reclamanta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Timișoara, iar, în subsidiar, casarea deciziei atacate și rejudecând să fie schimbată decizia atacată, în sensul admiterii apelului formulat de reclamantă.

Sintetizând criticile recurentei, aceasta susține nelegalitatea hotărârii recurate, întrucât decizia pronunțată este nemotivată, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin întâmpinarea, depusă la 11 iulie 2022, intimații-pârâți A. S.R.L. și B. au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și, pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din 13 octombrie 2022, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu, în raport cu dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. h) coroborat cu art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă ca inadmisibilă calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, precum și apelul incident formulat de pârâții A. S.R.L. și B. împotriva sentinței civile nr. 295 din 18 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2020, având ca obiect obligația de a face.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, în contradictoriu cu pârâții A. S.R.L. și B. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților să îi comunice un răspuns clar și documentele, din care să rezulte cu exactitate operațiunea de înregistrare a majorării capitalului social, conform prevederilor legale, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, cu valorile terenurilor cuprinse în 10 certificate de atestare a dreptului de proprietate, emise în perioada 1993-1996, de Consiliul Județean Timiș pentru A. S.A. (în prezent SRL), județul Timiș.

Față de natura pretenției deduse judecății - obligația de a face, al cărei obiect este neevaluabil în bani, se reține incidența în speță a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j)

3

) C. proc. civ.

Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având un obiect neevaluabil în bani, rezultă că decizia nr. 156/A din 3 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Prin urmare, decizia nr. 156/A din 3 martie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin care a fost soluționată cererea de apel, ce face obiectul prezentului recurs este o hotărâre definitivă.

In accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Așadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Referitor la cererea intimatei A. S.R.L. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Intimata-pârâtă A. S.R.L. a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 4.800 RON, cu titlu de onorariu avocațial, dovedită prin înscrisurilor existente la paginile 54-55 din dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil și în recurs, instanța supremă, constatând îndeplinite cerințele art. 452 și pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta să plătească intimatei A. S.R.L. suma de 4.800 RON, constând în onorariu avocațial.

Așa fiind, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI nu poate fi primită și nici supusă vreunei analize, având în vedere caracterul inadmisibil al căii de atac cu care este învestită și ca urmare a admiterii excepției se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI împotriva deciziei nr. 156/A din 3 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă și va obliga recurenta-reclamantă la plata sumei de 4.800 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI împotriva deciziei nr. 156/A din 3 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. S.R.L. și B..

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 4.800 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2022.