ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1469/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1469/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 10 iunie 2021
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă la 20 decembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Oficiul National al Registrului Comerțului - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș și Statul Roman prin Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului, a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 29559/08.11.2018 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, prin intermediul căreia a solicitat instanței să dispună desființarea în parte a acestei rezoluții, precum și a mențiunii din Registrul Comerțului privind înregistrarea calității de acționar a Statului Român prin AAAS, în sensul constatării nelegalității sale sub aspectul numărului de acțiuni cuvenite Statului Român prin cererea de majorare a capitalului social al societății B. S.A. acela de 306.979 acțiuni, reprezentând 87,8184 %, întrucât, potrivit legii, valoarea actualizată a terenului este 36.692,5 RON, ceea ce corespunde unui număr de 14.667 acțiuni la valoarea nominală de 2,5 RON pe acțiune; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 251/PI din 20 mai 2020 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018 s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș și cu pârâtul Statul Român prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S. și, pe cale de consecință s-a anulat în parte rezoluția nr. 29559/08.11.2018 a Oficiului Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș pronunțată în dosarul nr. x/07.11.2018, în sensul că la înregistrarea mențiunilor în registrul comerțului cu privire la: capital social; tip capital, termen vărsare capital; număr acțiuni; modificare date acționari persoane fizice; modificare date; adăugare acționari persoane juridice; listă acționari, se va ține cont, acolo unde este cazul, de datele din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în prezenta cauză.
Prin aceeași sentință a fost obligat pârâtul Statul Român prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S. să plătească reclamantului suma de 3075 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar reclamantul a fost obligat să plătească expertului D. suma de 1.000 RON cu titlu de diferență onorariu de expert.
Împotriva sentinței civile nr. 251/PI din 20 mai 2020 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, pârâtul Statul Român prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 450/A din 13 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis apelul formulat de pârâtul Statul Român prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 251/PI din 20 mai 2020 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, pe care a schimbat-o în sensul că a respins ca tardiv formulată cererea de repunere în termen și, pe cale de consecință a respins ca tardiv formulată plângerea reclamantului A. în contradictoriu cu Statul Român - prin A.A.A.S. împotriva rezoluției nr. 29559/8 noiembrie 2018 emisă de O.R.C. Timiș.
Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că decizia pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
În argumentarea memoriului de recurs, reclamantul A. susține că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și motivele de nelegalitate ale rezoluției pe care a atacat-o în prezentul dosar, însă calificarea și interpretarea juridică avută în vedere de instanță este incorectă.
În acest context, recurentul arată că instanța a apreciat că nu a fost formulată cererea de repunere în termen odată cu plângerea, întrucât în mod eronat a apreciat că reclamantul s-ar încadra în categoria de persoană interesată, pentru care termenul de formulare a plângerii curge de la data publicării rezoluției.
Or, recurentul este moștenitorul acționarului E. și prin urmare, nu se încadrează în această categorie, ci este succesorul tatălui său, preluând personalitatea sa juridică și universalitatea drepturilor și obligațiilor sale, astfel cum prevede C. proc. civ. în art. 184, termenul procedural se întrerupe la decesul părții, urmând a se face o nouă comunicare la domiciliul moștenirii.
Astfel, în cazul de față, însă legea prevede în art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2009 că acest termen curge de la pronunțare, iar pentru recurent acest termen curge de la data confirmării calității sale de moștenitor al defunctului acționar, care în speță este 7 decembrie 2018, când notarul public i-a adus la cunoștință despre existența acestei rezoluții odată cu înmânarea certificatului de moștenitor, aspect corect reținut de prima instanță, care a respins excepția tardivității.
Și pe fondul cauzei, recurentul apreciază că apelul este neîntemeiat, nefiind susținut nici de probele administrate și anume proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea evaluare imobiliară, având în vedere că raportul de expertiză tehnică a confirmat susținerile sale cu privire la textele de lege aplicabile la evaluarea acestor imobile, realizând astfel evaluarea corectă din punct de vedere legal.
Aceasta deoarece, prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a arătat că valoarea actualizată a terenului în suprafață de 7.752 mp (conform extrasului CF nr. x F.) situat în C., DJ 591, FN, jud. Timiș este de 41.857,5 RON, valoare mult inferioară celei stabilite prin Raportul de evaluare nr. x/29.06.2018 întocmit de societatea G. S.A. la cererea pârâtului AAAS.
Pentru aceste considerente, recurentul apreciază că este îndreptățit să solicite admiterea recursului, astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la 5 februarie 2021, intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș arată că prin întâmpinările formulate în dosarul de fond cât și în dosarul de apel a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune/tardivității formulării plângerii, aspecte pe care le menține și în prezenta cerere, iar în cazul în care excepția nu va fi primită arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Prin întâmpinarea depusă, la 16 februarie 2021, intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a invocat excepția inadmisibilității recursului față de dispozițiile 634 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât decizia atacată este definitivă, iar pe fondul cauzei respingerea recursului ca nelegal și neîntemeiat cu menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.
Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 15 aprilie 2021, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, părțile nedepunând puncte de vedere.
La termenul din 10 iunie 2021, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte constituită în complet de filtru a luat în examinare excepția insuficientei timbrării a recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac ca insuficient timbrată, în considerarea următoarelor:
Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".
Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței".
În cauză se reține că recurentul a atașat la cererea de recurs dovada achitării sumei de 10 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru; conform art. 24 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013, recursul declarat în cazul unui litigiu având ca obiect o cerere neevaluabilă în bani se taxează cu 100 RON.
Înalta Curte observă că recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., litigiul având ca obiect plângere împotriva rezoluției Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș - cerere neevaluabilă în bani.
În acest context, Înalta Curte constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurentul nu s-a conformat obligației de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deși prin adresa aflată la dosarul de recurs i s-a pus în vedere obligația completării acesteia, sub sancțiunea anulării cererii de recurs.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula ca insuficient timbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 450/A din 13 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ și STATUL ROMÂN prin AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 450/A din 13 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ și STATUL ROMÂN prin AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2021.