ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1096/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 10 decembrie 2018, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, au solicitat obligarea acesteia să cesioneze reclamantului B. un număr de 17.534 acțiuni și reclamantei A. un număr de 16.892 acțiuni pe care le deține la societatea C. S.A. la prețul de 0,1lei/acțiune, iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de contract de cesiune acțiuni.

Prin sentința civilă nr. 2068 din 10 iulie 2018 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția prematurității și a respins acțiunea ca prematur introdusă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. și B. care au solicitat anularea hotărârii apelate și în evocarea fondului, admiterea cererii de chemare în judecată.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă prin decizia civilă nr. 391/A din 29 mai 2020 a admis apelul formulat de reclamanții A. și B., a anulat sentința apelată și evocând fondul a respins ca neîntemeiate excepția prematurității și excepția lipsei de interes.

A admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului să vândă reclamantului B. un număr de 17.534 acțiuni la societatea C. S.A. la prețul de 0,1 RON/acțiune și reclamantei A. un număr de 16.892 acțiuni la societatea C. S.A. la prețul de 0,1 RON/acțiune.

A respins ca neîntemeiată cererea ca în caz de refuz prezenta hotărâre să țină loc de contract de vânzare acțiuni.

A obligat pârâta la plata către reclamantul B. a sumei de 3.530 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel, a obligat pârâta la plata către reclamanta A. a sumei de 123,24 RON reprezentând cheltuieli de judecată în fața primei instanțe, precum și a sumei de 50 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

Prin memoriul de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Ca o chestiune prealabilă, pârâta solicită instanței de recurs să ia act că pe rolul Tribunalului Specializat Mureș se află dosarul nr. x/2018, care este în strânsă legătură cu prezenta cauză, având ca obiect anularea hotărârii AGEA nr. 1/08.08.2018, precum și actelor subsecvente și accesorii acestora, unde instanța s-a pronunțat pe fondul cauzei la 26 martie 2020, solicitând să se aibă în vedere că în cazul în care sentința civilă nr. 59 din 26 martie 2020 rămâne definitivă, prezenta cauză rămâne fără obiect.

În altă ordine de idei recurenta apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, în mod greșit a apreciat instanța de apel că sunt îndeplinite prevederile art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002, astfel încât A.A.A.S nu avea ce documente să solicite intimaților în vederea stabilirii prețului acțiunilor, din moment ce prețul era stabilit expres de lege, neexistând nicio dificultate în calcularea acestuia.

Prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond și de apel recurenta a arătat că sunt aplicabile dispozițiile H.G. nr. 557/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 și a Legii nr. 137/2002.

Documentele menționate în aceste acte normative sunt în sarcina societății ce urmează a fi privatizate, cât și a instituției implicate, fiind obligatorii. Nu există nicio excepție menționată în articolele de lege, cum că aceste prevederi nu s-ar aplica în cazul exercitării dreptului de preferință pentru acțiunile obținute din majorarea capitalului social cu valoarea terenului pentru care s-a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Mai mult, O.U.G. nr. 88/1997 prevede sancțiuni reprezentanților societăților comerciale supuse procesului de privatizare pentru nedepunerea documentelor solicitate de instituția implicată.

Astfel, recurenta a primit notificarea nr. x/2018 din 29 august 2018 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc D.. Cu adresa nr. x/06.09.2018 a solicitat conducerii societății C. S.A. documentele prevăzute de Hotărârea nr. 577/2002. În data de 3 octombrie 2018 a fost transmisă recurentei notificarea avocatului E. prin care recurenta era somată să vândă acțiunile deținute la societatea C. S.A., iar cu adresa x/04.10.2018 recurenta a comunicat avocatului că instituția a luat în evidență exercitarea dreptului de preferință a celor doi solicitanți, iar vânzarea se face conform prevederilor H.G. nr. 577/2002 și a Legii nr. 137/2002.

Recurenta menționează că pe tot această perioadă, C. S.A. prin reprezentantul său legal B. nu a transmis documentele solicitate de A.A.A.S în vederea declanșării procesului de privatizare, respectiv scoaterea la vânzare a pachetului de acțiuni provenit din majorarea capitalului social la valoarea terenului.

Sub un alt aspect, recurenta susține că instanța de apel a trecut în mod greșit peste excepția lipsei de interes, reclamanții nefăcând dovada ca fiind succesori ai cumpărătorului din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni inițial.

În finalul recursului, recurenta face trimitere la prevederile art. 146 din H.G. nr. 577/2002 privind majorarea capitalului social cu valoarea terenului și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă, la 10 septembrie 2020, intimații-reclamanți A. și B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. De asemenea, au solicitat suspendarea în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 59/C din 26 martie 2020.

La 23 septembrie 2020 recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii de suspendare a prezentului dosar până la soluționarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Tribunalului Mureș sub nr. x/2018, având în vedere că instanța s-a pronunțat deja pe fondul cauzei și a dispus anularea hotărârii AGA C. S.A. nr. 1 din 8 august 2018. Pe fondul cauzei a solicitat admiterea recursului.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 19 noiembrie 2020, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 26 noiembrie 2020, părțile nedepunând punct de vedere.

Prin încheierea din 4 februarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva deciziei civile nr. 391/A din 29 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și a acordat termen la data de 25 martie 2021.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta susține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în acest sens, se arată că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 137/2002, ci prevederile generale cuprinse în O.U.G. nr. 88/1997, respectiv normele de aplicare a acesteia aprobate prin H.G. nr. 577/2002, potrivit cărora, vânzarea acțiunilor s-ar face numai după întocmirea dosarului de privatizare și numai după evaluarea acestora.

Aceste critici nu pot fi primite, în condițiile în care textele reținute de instanța de apel, de la art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002, au un caracter special în raport cu dispozițiile legale pe care le evocă recurenta și care reglementează cazul special în care AAAS dobândește acțiuni, ca urmare a majorării capitalului social al unei societăți după privatizare cu valoarea unui teren dobândit de asemenea după privatizare și în situația specială în care beneficiarii dreptului de preferință la cumpărarea acțiunilor își exercită acest drept.

În acest sens, se constată că dispozițiile evocate de recurentă constituie reglementarea cu caracter general, prin care a fost reglementată procedura de evaluare și vânzare a acțiunilor societăților care se află în proces de privatizare, context în care instanța de apel a reținut în mod corect că această procedură se aplică și în situația în care beneficiarii dreptului de preferință pentru acțiunile emise ca urmare a majorării capitalului social cu un teren după privatizare nu își exercită acest drept, în termenul prevăzut de lege, însă în cauză dreptul de preferință a fost exercitat în termenul stabilit de art. 12 alin. (7) din Legea nr. 137/2002, aspect necontestat în cauză.

Așadar, în condițiile în care reclamanții îndeplinesc toate condițiile pentru a fi incidente dispozițiile alin. (7), respectiv alin. (8) ale art. 12 din Legea nr. 137/2002, sunt acționari ai societății, succesori în drepturi ai cumpărătorului acțiunilor societății în contractul de privatizare, și-au exercitat dreptul de preferință la cumpărare al acțiunilor, iar valoarea acțiunilor din contractul de privatizare a fost mai mare decât valoarea nominală a acțiunilor, devin incidente prevederile legale, potrivit cărora, prețul de vânzare al acțiunilor este reglementat de lege fiind egal cu valoarea nominală a unei acțiuni.

Referitor la criticile recurentei, potrivit cărora, instanța de apel a trecut peste excepția lipsei de interes, întrucât reclamanții nu ar fi făcut dovada calității de succesori ai cumpărătorului din contractul de vânzare cumpărare acțiuni inițial se constată că este nefondată și nu poate fi primită.

Aceasta deoarece, judecarea recursului are în vedere exclusiv aspectele de nelegalitate ale deciziei atacate, iar invocarea omisso medio a unor motive, nepropuse în apel, nu este permisă, întrucât motivele de recurs invocate nu au fost supuse dezbaterii și unei dezlegări proprii a instanței de apel, iar peste motivele invocate în fața instanței de fond nu se poate trece, așa încât critica astfel formulată nu va fi analizată, având în vedere că în etapele procesuale anterioare, calitatea de beneficiari ai dreptului de preferință prevăzut de pct. 6 al art. 12 din Legea 137/2002 nu a fost contestată.

Așadar, pentru ca susținerile dezvoltate de recurentă să se încadreze în ipoteza pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., aceasta trebuia să demonstreze încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situația de fapt stabilită.

În cazul de față, motivul de casare a fost invocat de către recurentă, în mod evident cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludența lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva deciziei civile nr. 391/A din 29 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva deciziei civile nr. 391/A din 29 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. și A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2021.