ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2775/2021

Ședința publică din data de 15 decembrie 2021

Asupra recursului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția Civilă la 09.10.2018, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a chemat în judecată pârâta S.C. A. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța:

- să constate nulitatea relativă a hotărârii A.G.E.A. nr. 1/08.08.2018 a S.C. A. S.A. și a actelor subsecvente, de majorare a capitalului social cu valoarea terenului deținut de societate în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate cu seria x, în suprafața totală de 496,48 m.p., situat în localitatea Târgu Mureș, județul Mureș, în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990;

- să oblige pârâta la convocarea adunării generale a acționarilor, având pe ordinea de zi aprobarea majorării capitalului social a S.C. A. S.A. Târgu Mureș, în favoarea reclamantei cu valoarea corectă a terenului pentru care societatea a obținut drept de proprietate prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate, seria x nr. x, așa cum a fost stabilită prin raportul de evaluare întocmit de inginer B., înregistrat sub nr. x/25.09.2018, respectiv cu 2.009.070 RON, corespunzător unui număr întreg de acțiuni de 20.090 acțiuni care revin de drept reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990;

- să oblige pârâta la modificarea actului constitutiv (statutului) în ceea ce privește valoarea capitalului social și a noii structuri de acționariat a S.C. A. S.A. Târgu Mureș.

În drept, a invocat dispozițiile art. 192 și următoarele C. proc. civ., Legea nr. 137/2002, H.G. nr. 577/2002, H.G. nr. 1553/18.12.2003, H.G. nr. 834/1991, O.G. nr. 25/2002, O.G. nr. 88/1997 și Legea nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 7/08.01.2019, Tribunalul Mureș, secția Civilă a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

Prin încheierea din 27.05.2019, Tribunalul Specializat Mureș a respins excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, invocată de pârâtă.

Prin sentința nr. 59/C/26.03.2020, Tribunalul Specializat Mureș a admis în parte acțiunea reclamantei și a anulat hotărârea A.G.E.A. a acționarilor S.C. A. S.A. nr. 1/08.08.2018, precum și actele societare subsecvente și accesorii acesteia.

Împotriva încheierii din 27.05.2019 și a sentinței, pârâta a declarat apel.

Prin decizia nr. 319/R/20.11.2020, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul și a schimbat hotărârile atacate, în sensul că a admis excepția prescripției și a respins acțiunea reclamantei, constatând prescris dreptul material la acțiune.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivare, a susținut că instanța de apel în mod greșit a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, considerând că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora, atunci când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil iar cererea ar putea fi formulată de orice persoană interesată și că sunt incidente dispozițiile speciale ale Legii nr. 137/2002, respectiv art. 39, care reglementează termenul de prescripție de o lună.

Sub acest aspect a arătat că nu se poate susține că în discuție ar fi existența unui drept de creanță, ci îndeplinirea unor formalități de către persoane cărora le sunt opozabile operațiunile în discuție.

Recurenta a mai arătat că, chiar și în ipoteza în care s-ar considera că termenul de prescripție aplicabil în speță este de o lună, în mod greșit instanța de apel apreciază că termenul de prescripție a început să curgă de la 21.08.2018.

Astfel, susține că, indiferent de data la care a luat cunoștință de hotărârea de majorare a capitalului social, abia la data de 25.09.2018 a fost în măsură să constate existența prejudiciului creat, dată la care a fost înregistrat raportul de evaluare întocmit de inginerul B. în cadrul căruia terenul a fost evaluat la suma de 200.907 RON, față de 3.513 RON, valoare cu care s-a dispus majorarea capitalului social în A.G.E.A a S.C. A. S.A.

Totodată, potrivit recurentei, instanța de apel în mod greșit nu a dat eficiență principiului de drept civil conform căruia, în situații identice sau similare, va avea câștig de cauză partea care încearcă să evite o pagubă în fața celei care încearcă să obțină un câștig. În speță, recurenta încearcă să evite un prejudiciu adus Statului Român, pe când intimata tinde la obținerea sau conservarea unui câștig.

În opinia recurentei, intimata a încălcat principiul bunei-credințe care trebuie să caracterizeze actele juridice, inclusiv cele societare, așa încât sancțiunea aplicabilă este nulitatea absolută prevăzută de art. 1.238 C. civ., interesul protejat fiind unul public, cu aplicarea regulii de drept fraus omnia corrumpit.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că instanța de apel în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 137/2002, normă ce se aplică cu prioritate, în virtutea principiului de drept "specialia generalibus derogant".

Recurenta a răspuns la întâmpinare, reluând argumentele expuse în cererea de recurs.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport. Prin acest raport, magistratul-asistent raportor a propus completului de judecată verificarea admisibilității recursului, prin raportare la obiectul acțiunii.

Recurenta a depus la dosar punct de vedere, prin care a susținut că decizia recurată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în raport cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018, raportat la art. IV din Legea nr. 310/2018, având în vedere că hotărârea a fost pronunțată în apel la 20.11.2020 și faptul că prin petitul 2 din cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la convocarea adunării generale a acționarilor, având pe ordinea de zi aprobarea majorării capitalului social a S.C. A. S.A. Târgu Mureș, în favoarea reclamantei cu valoarea corectă a terenului, respectiv cu 2.009.070 RON, corespunzător unui număr întreg de acțiuni de 20.090 acțiuni care revin de drept reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului asupra căreia se rețin următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Recursul este o cale extraordinară de atac și poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 1/08.08.2018 a S.C. A. S.A. și a actelor subsecvente și obligarea pârâtei la convocarea adunării generale a acționarilor, având pe ordinea de zi aprobarea majorării capitalului social a S.C. A. S.A. Târgu Mureș, în favoarea reclamantei cu valoarea corectă a terenului pentru care societatea a obținut drept de proprietate, respectiv cu 2.009.070 RON, corespunzător unui număr întreg de acțiuni de 20.090 acțiuni care revin de drept reclamantei, și în consecință modificarea actului constitutiv, în temeiul dispozițiilor art. 132 și art. 117 din Legea nr. 31/1990.

Examinând caracterul capetelor de cerere prin raportare la legătura existentă între acestea, potrivit criteriilor opuse de art. 30 C. proc. civ., Înalta Curte constată că primul capăt de cerere - vizând anularea hotărârii A.G.E.A. - are caracter principal, celelalte fiind aflate în subordonarea acestuia și astfel au natura unor cereri cu caracter accesoriu, întrucât soluția asupra acestora depinde nemijlocit de cea pronunțată asupra unui capăt de cerere principal.

Așadar, numai ca o consecință a caracterului întemeiat al primului capăt de cerere, instanța putea proceda în cauză la examinarea temeiniciei celorlalte pretenții.

Astfel, potrivit art. 460 alin. (2) C. proc. civ., "Dacă prin aceeași hotărâre au fost soluționate și cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală".

Înalta Curte nu poate primi argumentele recurentei referitoare la admisibilitatea recursului, în raport cu valoarea patrimonială a celui de-al doilea capăt de cerere, ca argument prezentat în examinarea admisibilității recursului, deoarece caracterul accesoriu sau principal al unui capăt de cerere nu depinde de valoarea pecuniară a pretenției.

De vreme ce criteriul valoric nu mai reprezintă un reper util în aprecierea admisibilității recursului, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 369/2017, pronunțată de Curtea Constituțională, rezultă că se aplică regula instituită în materia căilor de atac, mai sus amintite, respectiv art. 460 alin. (2) C. proc. civ.

Rezultă că, în acest caz calea de atac deschisă de lege este recunoscută ca exclusiv pentru capătul de cerere considerat principal.

Or, dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului", iar potrivit art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990, hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numai apelului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 291 din Legea nr. 31/1990, prevederile din prezenta lege se completează cu dispozițiile C. civ. și ale C. proc. civ.

În actuala reglementare, hotărârile definitive, enumerate în art. 634 alin. (1) pct. 1-6 C. proc. civ., într-o exprimare succintă, sunt acele hotărâri care nu mai pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru declararea căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor.

În raport cu dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că decizia nr. 319/R/20.11.2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, are caracter definitiv de la pronunțare sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, deoarece hotărârea nu se înscrie în ipoteza reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei nr. 319/R/20.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 decembrie 2021.