ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1979/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.04.2021 pe rolul Tribunalului Buzău, secția I civilă - complet specializat de litigii de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2021, reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR FORTUS LEX a solicitat, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI BUZĂU, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUZĂU și MUNICIPIUL BUZĂU prin Primar, să se dispună:

- anularea Dispoziției Primarului Municipiului Buzău nr. 182/24.03.2021 privind reducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, în perioada 01 aprilie - 30 aprilie 2021, pentru personalul contractual din cadrul Serviciului Pază Bunuri și Valori, Siguranță Unități Școlare, Direcția Poliția Locală, inclusiv a actelor ce au stat la baza acesteia, precum și a tuturor actelor subsecvente;

- obligarea intimaților la plata de despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate și a tuturor drepturilor salariale indexate și actualizate ce se cuvin fiecărui membru de sindicat polițist local personal contractual în numele căruia s-a formulat cererea de chemare în judecată, respectiv diferența dintre drepturile salariale încasate și drepturile salariale care s-ar fi cuvenit în situația în care programul de lucru nu ar fi fost modificat prin Dispoziția atacată, pentru perioada 01 aprilie - 30 aprilie 2021, sume pentru care solicită și actualizarea cu rata inflației, precum și dobânda legală până la plata efectivă, ce urmează a fi calculate potrivit art. 628 C. proc. civ.

- obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 266 - 268 din Codul Muncii, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 155/2010, precum și pe celelalte prevederi legale invocate și incidente în cauză.

La data de 27.05.2021 reclamantul S.N.P. Fortus Lex a formulat precizări la acțiunea formulată inițial, prin care a solicitat instanței de judecată să se dispună:

- anularea Dispoziției Primarului Buzău nr. 279/29.04.2021 privind reducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, în perioada 01 mai - 31 mai 2021, pentru personalul contractual din cadrul Serviciului Pază Bunuri Valori, Siguranță Unității Școlare, Direcția Poliția Locală, inclusiv a actelor ce au stat la baza acesteia, precum și a tuturor actelor subsecvente;

- obligarea intimaților la plata de despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate a tuturor drepturilor salariale indexate și actualizate ce se cuvin fiecărui membru de sindicat, polițist local - personal contractual, în numele căruia s-a formulat cererea de chemare în judecată, respectiv diferența dintre drepturile salariale încasate și drepturile salariale care s-ar fi cuvenit în situația în care programul de lucru nu ar fi fost modificat prin Dispoziția atacată, pentru perioada 01 mai - 31 mai 2021, sume pentru care solicită și actualizarea cu rata inflației, precum și dobânda legală până la plata efectivă, ce urmează a fi calculate potrivit art. 628 C. proc. civ.

Reclamantul a mai arătat că menține celelalte capete de cerere din cererea inițială, astfel cum au fost formulate și motivate.

La primul termen de judecată din 11 iunie 2021, instanța a constatat că H.C.L. 50/2021 și Dispoziția nr. 182/2021 au fost suspendate de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a dispus amânarea judecării cauzei la 15.10.2021 pentru a se comunica pârâților precizarea la cererea de chemare în judecată și tabelul cu membrii de sindicat polițiști locali ai Primăriei Municipiului Buzău depuse de reclamant.

La termenul de judecată din 15.10.2021, instanța a pus în discuție competența de soluționare a cauzei și a reținut cauza pentru pronunțare asupra acestui aspect.

Prin sentința civilă nr. 1448/2021 din 11 noiembrie 2021, Tribunalul Buzău, secția I civilă - complet specializat de litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a litigiului de muncă formulat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR FORTUS LEX, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI BUZĂU, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUZĂU și MUNICIPIUL BUZĂU prin Primar în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR FORTUS LEX are sediul social în București, iar cererea dedusă judecății privește anularea unei dispoziții privind reducerea programului de lucru și stabilirea unor despăgubiri salariale față de angajați - polițiști locali - personal contractual, fiind aplicabile dispozițiile art. 266 și următoarele din Codul muncii referitoare la jurisdicția muncii.

A mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 208 coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, republicată, competența de soluționare în primă instanță a conflictelor individuale de muncă este stabilită în favoarea tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, dar și faptul că norma cuprinsă în art. 269 alin. (2) din Codul muncii este o normă de competență teritorială exclusivă, fiind stabilită printr-un text imperativ, de la aceasta neputându-se deroga.

Cum, în cauză, sediul reclamantului se află în municipiul București, instanța a reținut că această împrejurare atrage competența teritorială a instanței în circumscripția căreia se află respectivul sediu - Tribunalul București, sens în care în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) și art. 132 din C. proc. civ., a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Buzău și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 7 iunie 2022, sub același număr de dosar.

La primul termen de judecată din 18 iulie 2022, reclamantul, reprezentat de avocat, a învederat că, în cauză, reclamanți sunt doar cei care au semnat tabelul aflat la dosar. Totodată, a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, apreciind că Tribunalul Buzău este competent să soluționeze cauza potrivit art. 269 Codul Muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Prin sentința civilă nr. 5049/2022 din 18 iulie 2022, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență teritorială invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR FORTUS LEX în numele membrilor de sindicat, în favoarea Tribunalului Buzău, secția I civilă.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului în vederea soluționării regulatorului de competență la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de conflict a reținut că reclamanții din prezenta cauză sunt polițiști în cadrul Primăriei Buzău și personal contractual care își desfășoară activitatea în cadrul acestei instituții ce își are sediul în localitatea Buzău, județul Buzău.

S-a mai arătat că, în temeiul prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, sindicatele au posibilitatea de a promova acțiuni în justiție în numele membrilor de sindicat.

Totodată, s-a mai reținut că dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevăd o competență alternativă, în sensul că cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, prevederi care au caracter special față de art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Așadar, instanța de conflict a reținut că, deși Sindicatul reclamant își are sediul în localitatea București, iar membrii de sindicat, care sunt reclamanți în prezenta cauza își au locul de muncă în Buzău, județul Buzău, sindicatul a ales să se judece la locul de muncă al membrilor de sindicat, respectiv, în localitatea Buzău, județul Buzău.

Prin urmare, în opinia instanței de conflict, prima instanță nu ar fi trebuit să invoce din oficiu excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Buzău numai pe considerentul că acest sindicat își are sediul în localitatea București, în condițiile în care alegerea de competență revine acestui sindicat, datorită competenței alternative consacrată de prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 30 septembrie 2022.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțe sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

În acest sens, reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții, membri de sindicat polițiști locali angajați ai Primăriei Municipiului Buzău, prin Sindicatul Național al Polițiștilor "Fortus Lex", au solicitat, în principal, anularea dispozițiilor Primarului Municipiului Buzău nr. 182/24.03.2021 și 279/29.04.2021 privind reducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână în perioada 01 aprilie - 30 aprilie 2021, respectiv, în perioada 01 mai - 31 mai 2021.

Totodată, se cuvine amintit faptul că, anterior, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 15.04.2021, sub nr. x/2021, SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR FORTUS LEX a solicitat, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI BUZĂU, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUZĂU, MUNICIPIUL BUZĂU, prin Primar și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BUZĂU, suspendarea executării Hotărârii Consiliului Local Buzău nr. 50/25.03.2021 privind aprobarea planului de ordine și siguranță publică al municipiului Buzău pe anul 2021 și a Dispoziției Primarului Municipiului Buzău nr. 182/24.03.2021 privind reducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, în perioada 01 aprilie - 30 aprilie 2021, pentru personalul contractual din cadrul Serviciului Pază Bunuri și Valori, Siguranță Unități Școlare, Direcția Poliția Locală, inclusiv a actelor ce au stat la baza acestora, precum și a tuturor actelor subsecvente. Totodată, Sindicatul a solicitat admiterea cererii și suspendarea executării actelor administrative menționate până la soluționarea definitivă a litigiilor având ca obiect anularea acestora.

De asemenea, așa cum reiese din practicaua sentinței nr. 370/2021 din 26 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 (aflată la dosarul Tribunalului Buzău), instanța a reținut că este competentă să soluționeze cauza din punct de vedere general, material și teritorial, invocând în acest sens prevederile art. 126 din Constituție, art. 95 C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Mai mult decât atât, așa cum reiese din practicaua încheierii de ședință din 11 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 (Tribunalul Buzău, secția I civilă - complet specializat litigii de muncă și asigurări sociale), prima instanță de conflict a reținut că HCL 50/2021 și Dispoziția nr. 182/2021 au fost suspendate de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Totodată, Înalta Curte reține că, în speță, prin natura sa, cererea în anularea dispozițiilor primarului atrage competența instanței de contencios administrativ, deoarece conflictul a fost generat de emiterea unui act unilateral emis de către o autoritate publică, respectiv de către un organ de specialitate al administrației publice locale, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, în termenii prevăzuți de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, efect care se produce indiferent de natura raporturilor de muncă vizate de act.

Astfel, așa cum reiese din documentele aflate la dosarul primei instanțe de conflict, Dispoziția nr. 182/24.03.2021 a fost emisă în executarea prevederilor art. 196 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, putând fi contestată în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, conform art. 4 din respectiva dispoziție.

Pentru stabilirea competenței materiale, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric, în cazul de față, fiind aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat.

Așadar, fiind vorba despre un act administrativ emis de conducătorul unei autorități publice județene, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cererii prin care se solicită anularea acestui act revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanțe - 13.04.2021), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competența stabilită de textul de lege mai sus menționat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit cărora:

"Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Deși prin acțiunea pendinte se urmărește atât anularea unor dispoziții ale primarului, cât și plata unor drepturi bănești în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Național al Polițiștilor FORTUS LEX nu are calitate de reclamant, ci are calitate de reprezentant al membrilor de sindicat (aspect ce rezultă și din petitul acțiunii deduse judecății), iar calitatea de reclamant revine membrilor de sindicat titulari ai drepturilor pretinse, interesul promovării acțiunii aparținând acestora.

Așadar, având în vedere că reclamanții au solicitat, în principal, anularea respectivelor dispoziții ale primarului, precum și faptul că aceștia au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Buzău, Înalta Curte constată că acestei instanțe îi aparține competența de soluționare a cauzei.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2022.