ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1882/2021

Ședința publică din data de 25 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brasov, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 30.10.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. prin Corpul National al Politistilor în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE a solicitat instantei să dispună punerea în aplicare față de reclamanti a dispozițiilor art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015, în considerarea Deciziei nr. 23/2016, pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție privind dezlegarea unei chestiuni de drept și a Deciziei nr. 794/2016, pronuntată de Curtea Constituțională prin: stabilirea salariului funcției de bază și a sporurilor reclamantilor, inclusiv a sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu incluse în salariul de funcție potrivit O.U.G. nr. 1/2010 la nivel maxim de salarizare, în plată pentru functiile similare celor pe care le ocupă în cadrul IGPR -Structuri subordonate nemijlocit, respectiv sectia Regională de Politie Transporturi Brașov, Unitatea de Analiză a Informatiilor Brasov și Brigada de Operatiuni Speciale Brasov, începând cu data de 09.04.2015 și pentru viitor; emiterea actelor administrative prin care să se stabilească salariul maxim aflat în plată, începând cu 09.04.2015; calcularea și plata într-o singură tranșă a unei despăgubiri egale cu suma aferentă diferenței dintre salariul acordat efectiv și salariul maxim aflat în plată, începând cu data de 09.04.2015, actualizată cu indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale conform O.G. nr. 13/2011 de la data când drepturile trebuiau acordate și până la data plății efective.

Pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Brasov, pentru reclamantii care nu au domiciliul în circumscriptia Tribunalului Brasov.

Prin sentința civilă nr. 963 din 26 noiembrie 2020, Tribunalul Brașov - Secți a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și în consecință a declinat în favoarea Tribunalului Buzău, secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. prin Corpul Național al Polițiștilor.

Hotărârea celei de-a doua instanțe

Prin sentința nr. 156 din 16 februarie 2021, Tribunalul Buzău, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția A II-A civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Obiectul acțiunii deduse judecății privește acordarea unor drepturi salariale, reclamantul A. fiind functionar public cu statut special.

În conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Dispozițiile legale prevăzute de acest articol nu prevăd care este instanța competentă teritorial, astfel că devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care de la data de 02.08.2018 (urmare a modificării Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018) aveau urmatorul continut:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 30.10.2019, astfel că intra sub incidenta noilor prevederi legale. În cauza de față, se constată că reclamantul are domiciliul în judetul Buzău.

Aspectele care au generat conflictul negativ de competență vizează înțelesul noțiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenței juridice dintre această noțiune și aceea de "reședință", precum și a efectului pe care această distincție îl produce asupra competenței instanței de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar "reședința" este locul unde persoana fizică are locuința secundară. Cele două noțiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, iar dovada fiecăreia se realizează prin mențiuni diferite în actul de identitate.

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăsește utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalității procedurii de citare, respectiv înștiințării corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii.

În materia contenciosului administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, statuează că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Se observă, așadar, că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului și nu la reședința acestuia.

Cum dispozițiile art. 10 alin. (3) anterior menționate sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competența teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

În aceste condiții, având în vedere faptul că la momentul formulării acțiunii reclamantul avea domiciliul în judetul Buzău, Înalta Curte va aplica dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Buzău, secția A II-A civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române în favoarea Tribunalului Buzău, secția A II-A civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.