ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 795/2021

Asupra conflictului negativ de competență,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 24.06.2020, sub dosar nr. x, reclamantul A. prin Sindicatul Polițiștilor din România "B." - Organizația Teritorială Brașov a chemat în judecată pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Brașov și Inspectoratul General al Poliției Române solicitând instanței să dispună obligarea acestora la calcularea și acordarea drepturilor salariale (inclusiv indemnizații, compensații, sporuri, etc.) prin raportare la cuantumul majorat al valorii de referință sectorială de 217,0725 RON, pentru perioada 15.10.2016 - 30.09.2017 (VRS majorată cu 10% în conformitate cu Legea nr. 293/2015), prin raportare la cuantumul majorat al valorii de referință sectorială de 238,8145 RON, pentru perioada 1.10.2017 - 31.12.2017 (VRS majorată cu 10% în baza art. II alin. (5) din Legea nr. 152/2017) și prin raportare la cuantumul majorat al valorii de referință sectorială de 298,5181 RON, începând cu data de 1.01.2018 și pentru viitor (VRS majorată cu 25% dispusă de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 153/2017). Reclamantul a solicitat totodată actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflație și dobânda legală începând cu data datorării fiecărei sume și până la data plății efective a acestora.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 506/CA din 22 iulie 2020, Tribunalul Brașov, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul A. prin Sindicatul Polițiștilor din România "B." - Organizația Teritorială Brașov în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Brașov și Inspectoratul General al Poliției Române în favoarea Tribunalului Buzău.

S-a reținut că potrivit dispozițiilor legale prevăzute de art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 codul administrativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

A mai reținut instanța că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Astfel cum rezultă atât din cererea de chemare în judecată cât și din verificările efectuate în baza de date a Direcției pentru Evidența Populației, reclamantul domiciliază în Satul Colțu Pietrii, Comuna Siriu, județul Buzău, localitate situată în raza Tribunalului Buzău.

Tribunalul Buzău, secția A II-A civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 779 din 17 decembrie 2020 a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată de instanță, din oficiu, a declinat competenta de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., prin Sindicatul Polițiștilor din Romania B.-Organizația Teritorială Brașov în contradictoriu cu pârâtii Inspectoratul de Poliție Județean Brasov și Inspectoratul General al Poliției Române în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a constat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează solicitarea reclamantului A. prin Sindicatul Polițiștilor din România "B." - Organizația Teritorială Brașov de obligare a pârâților Inspectoratul de Poliție Județean Brașov și Inspectoratul General al Poliției Române la calcularea și acordarea drepturilor salariale (inclusiv indemnizații, compensații, sporuri, etc.) prin raportare la cuantumul majorat al valorii de referință sectorială de 217,0725 RON, pentru perioada 15.10.2016 - 30.09.2017 (VRS majorată cu 10% în conformitate cu Legea nr. 293/2015), prin raportare la cuantumul majorat al valorii de referință sectorială de 238,8145 RON, pentru perioada 1.10.2017 - 31.12.2017 (VRS majorată cu 10% în baza art. II alin. (5) din Legea nr. 152/2017) și prin raportare la cuantumul majorat al valorii de referință sectorială de 298,5181 RON, începând cu data de 1.01.2018 și pentru viitor (VRS majorată cu 25% dispusă de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 153/2017).

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Înalta Curte reține că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Polițiștilor din România "B." - Organizația Teritorială Brașov pentru membrul de sindicat A., în calitate de reprezentant al acestuia, fiind aplicabile, în stabilirea competenței materiale și teritoriale a litigiului, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în privința competenței teritoriale de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 16.10.2019, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privința determinării instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Polițiștilor din România "B." pentru membrul de sindicat A., în calitate de reprezentant al acestora, așadar nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată.

Textul de lege menționat instituie o competența teritorială exclusivă, stabilind, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speță domiciliul reclamantului fiind în Satul Colțu Pietrii, Comuna Siriu, Județul Buzău, localitate situată în raza Tribunalului Buzău.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, dată fiind modificarea legislativă intervenită în privința art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, introdusă prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 02 august 2018, respectiv instituirea unei competențe teritoriale exclusive în materia contenciosului administrativ, Decizia RIL nr. 1/2013 nu mai este aplicabilă, aceasta fiind pronunțată în interpretarea și aplicarea unitară a unor texte de lege ce au fost ulterior modificate de către legiuitor.

Totodată, se impune a se sublinia faptul că art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competența de soluționare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincție.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. prin B. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Brașov în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2021.