ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 324/2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. x/2020 și ulterior disjunsă, în ceea ce-l privește pe reclamantul A., Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului contractual din cadrul M.A.I., în numele și pentru membrul său de sindicat, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației,:

- egalizarea salariului funcției de bază și a sporurilor de care beneficiază reclamantul la nivelul maxim în principal in cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, iar în subsidiar în cadrul instituției cu care are raporturi de serviciu, începând cu 09.04.2015 și până la aplicarea Legii nr. 153/2017;

- egalizarea salariului, astfel cum acesta este definit prin Legea nr. 153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, de care beneficiază reclamantul, la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, în aceleași condiții de studii, de la aplicarea Legii nr. 153/2017 și pentru viitor, în principal cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, iar în subsidiar în cadrul instituției cu care are raporturi de serviciu;

- obligarea Inspectoratului Teritorial al Politiei de Frontiera Sighetu Marmației să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale dintre sumele primite și sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plății efective.

Prin sentința nr. 530 din data de 10 septembrie 2020 Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului contractual din cadrul M.A.I., în numele și pentru membrul de sindicat A. și pe pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, în favoarea Tribunalului Neamț.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că domiciliul reclamantului este în municipiul Roman, județul Neamț, astfel încât, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, revine Tribunalului Neamț competența de soluționare a cauzei.

Prin sentința nr. 708 din data de 26 noiembrie 2020 Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale absolute, a declinat competența soluționării cauzei formulate de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului contractual din M.A.I., în numele și pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici, în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că la stabilirea competenței prezintă relevanță locul unde reclamantul locuiește efectiv și în mod statornic, respectiv reședința declarată conform art. 88 C. civ.. Cum din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că reclamantul locuia în fapt, la data formulării acțiunii - 06.02.2020, în satul și comuna Izvoarele Sucevei, județul Suceava, fiind și angajat la S.P.F. Izvoarele Sucevei din cadrul I.T.P.F. Sighetu Marmației, s-a stabilit că revine Tribunalului Suceava competența de soluționare a cauzei.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar inițiat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului contractual din cadrul M.A.I., în numele și pentru membrul de sindicat A., îl reprezintă obligarea pârâtului Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației la calcularea și acordarea unor drepturi salariale, prin raportare la prevederile mai multor acte normative succesive.

Pornind de la datele prezentate anterior se apreciază că aspectele care au generat conflictul negativ de competență vizează înțelesul noțiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenței juridice dintre această noțiune și aceea de "reședință", precum și a efectului pe care această distincție îl produce asupra competenței instanței de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar "reședința" este locul unde persoana fizică are locuința secundară. Cele două noțiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, iar dovada fiecăreia se realizează prin mențiuni diferite în actul de identitate .

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăsește utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalității procedurii de citare, respectiv înștiințării corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii.

În materia contenciosului administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanțe - 6.02.2020), statuează că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Se observă, așadar, că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului și nu la reședința acestuia.

Cum dispozițiile art. 10 alin. (3) anterior menționate sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competența teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

În aceste condiții, având în vedere faptul că atât la momentul formulării acțiunii, cât și în prezent, reclamantul figurează cu domiciliul în județul Neamț, municipiul Roman și deține carte de identitate valabilă eliberate de SPCLEP Roman, Înalta Curte va aplica dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului contractual din cadrul M.A.I., în numele și pentru reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, în favoarea Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2021.