ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 683/2021

Ședința publică din data de 04 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 29 iulie 2019, Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual, în numele și pentru membrii de sindicat, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, obligarea pârâtului la stabilirea, începând cu data de 05.02.2016, a cuantumului brut al salariului de bază, potrivit prevederilor art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel încât salarizarea membrilor sindicatului să fie realizată la nivelul maxim stabilit la nivelul Inspectoratului General pentru Imigrări pentru fiecare grad profesional în care este încadrat fiecare dintre membrii reclamantului.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la calcularea și achitarea diferențelor salariale dintre nivelul de salarizare maxim stabilit la nivelul Inspectoratului General pentru Imigrări, pentru fiecare grad profesional în care este încadrat fiecare dintre membrii de sindicat, ținând cont de condițiile de studii și vechime și, cel achitat acestora, actualizate cu indicele de inflație respectiv cu dobânda legală, începând cu data de 05.02.2016 și până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 744 din data de 30 octombrie 2019 Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii, formulate de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual, în numele și pentru membrii de sindicat, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T., împotriva pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări, având ca obiect litigiu cu funcționari publici, în favoarea Tribunalului București, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența deciziei Î.C.C.J. nr. 1/21.01.2013, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia sindicatul are calitate procesuală activă de a acționa în numele membrilor săi în calitate de reclamant, astfel încât, "în determinarea competenței teritoriale potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ține seama de sediul sindicatului - reclamant".

Prin sentința nr. 4312 din data de 25 septembrie 2020 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual, în numele și pentru membrii săi reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999), în favoarea Tribunalului Arad, a constatat conflict negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile în drept prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

În privința deciziei Î.C.C.J. nr. 1/21.01.2013 s-a reținut că aceasta nu este incidentă în cauză, întrucât problema de drept dezlegată privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, ce au caracter special și sunt aplicabile numai jurisdicției muncii și a asigurărilor sociale.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar inițiat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual, în numele și pentru membrii săi de sindicat menționați în acțiune, îl reprezintă obligarea pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări la stabilirea, începând cu data de 05.02.2016, a cuantumului brut al salariilor de bază, potrivit prevederilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, la calcularea și achitarea diferențelor salariale astfel rezultate.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, pentru stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei se reține aplicabilitatea normelor cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanțe - 29.07.2019), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competența stabilită de textul de lege mai sus enunțat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

De asemenea, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, în cauza de față, deși prin acțiunea pendinte se urmărește plata unor drepturi bănești în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual, nu are calitatea de reclamant, ci pe cea de reprezentant al acestora (aspect ce rezultă și din petitul acțiunii deduse judecății), iar calitatea de reclamant revine membrilor de sindicat, deoarece aceștia au calitatea de titular al dreptului pretins, dar și interesul promovării acțiunii.

De asemenea, în cauză nu este aplicabilă decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât problema de drept dezlegată privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, dispoziții ce au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicției muncii și a asigurărilor sociale.

În aceste context, având în vedere faptul că reclamanții au solicitat plata unor drepturi bănești izvorâte din raporturi de muncă, precum și faptul că aceștia au domiciliul în județul Arad și își desfășoară activitatea în cadrul Serviciului pentru Imigrări al județului Arad, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual, în numele și pentru reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 februarie 2021.