ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1974/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă la data de 14.07.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., fost judecător la Tribunalul Bacău, a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Bacău și Ministerul Justiției pentru ca instanța să dispună obligarea acestora la emiterea unei adeverințe tip privind stabilirea/restabilirea bazei de calcul a pensiei de serviciu, bază care să cuprindă indemnizația de încadrare brută lunară calculată prin raportare la o Valoare de Referință Sectorială de 605,225 RON, precum și la înaintarea acesteia către Casa Județeană de Pensii Bacău.

La primul termen de judecată din 11 februarie 2022, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale teritoriale în considerarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.. Totodată, pentru a se formula concluzii pe respectiva excepție, a dispus amânarea judecării cauzei la data de 8 aprilie 2022.

Prin sentința civilă nr. 281/2022 din 8 aprilie 2022, Tribunalul Bacău, secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bacău a reținut că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1), (2

1

) și (3) C. proc. civ.

De asemenea, a evocat considerentele 47-50 din Decizia CCR nr. 290/2018 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., conchizând în sensul că reclamanta și-a exprimat opțiunea privind judecarea cauzei sale la Tribunalul Suceava, motiv pentru care, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanța a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă, la 9 mai 2022, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 914/2022 din 6 iunie 2022, Tribunalul Suceava, secția I Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău, în favoarea Tribunalului Bacău. Totodată, a constatat existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Suceava și Tribunalul Bacău, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Î.C.C.J. pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava a reținut că litigiul are natura unui conflict de muncă, iar potrivit normelor de competență materială și teritorială instituite de dispozițiile art. 208 și 210 din Legea 62/2011, ce constituie legea specială de reglementare a procedurii de soluționare a conflictelor individuale de muncă, competența aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

De asemenea, a evocat dispozițiile art. 127 alin. (2) - (2

1

) din C. proc. civ., forma în vigoare la data introducerii acțiunii, reținând incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. raportat la alin. (2

1

) al aceluiași articol, având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Bacău.

Astfel, a arătat că, în ipoteza în care pârât este tribunalul competent să soluționeze cauza, reclamantul are posibilitatea de a sesiza fie acest tribunal, fie un tribunal din circumscripția unei curți de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, în această ipoteză operând o prorogare legală de competență teritorială.

Instanța de conflict a mai reținut că, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este una alternativă (fie cea de la locul unde își are domiciliul reclamantul, fie cea de la locul de muncă al acestuia), reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauza pendinte, competența teritorială rămâne una alternativă, între instanța de la domiciliul reclamantei - Tribunalul Bacău și un tribunal din circumscripția unei curți de apel învecinate cu Curtea de Apel Bacău, alegerea între instanțele deopotrivă competente aparținând reclamantei, care și-a exercitat acest drept și a ales să sesizeze Tribunalul Bacău, această din urmă instanță devenind competentă în soluționarea cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 22 august 2022, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Bacău și Tribunalul Suceava - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține cu titlu prealabil că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

De asemenea, reține că reclamanta, fost judecător la Tribunalul Bacău, a învestit această instanță cu o acțiune întemeiată pe obligația de a face, având ca obiect emiterea unei adeverințe tip în vederea stabilirii/restabilirii bazei de calcul a pensiei de serviciu.

Prin urmare, reclamanta, judecător pensionar la data introducerii acțiunii, a învestit Tribunalul Bacău cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Bacău.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ.:

"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În speță, reclamanta, cu domiciliul în mun. Bacău, a fost judecător la Tribunalul Bacău, fiind eliberată din funcție la data de 14.11.2005, ca urmare a pensionării. Așadar, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripție reclamanta își are domiciliul, respectiv Tribunalului Bacău.

Prin urmare, având în vedere că reclamanta nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii (Tribunalul Bacău), în speță, este atrasă incidența art. 127 alin. (2) și (2)

1

C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamanta poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Însă, așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.»

Cu alte cuvinte, norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

Reclamanta a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Bacău, aflat în circumscripția Curții de Apel Bacău.

Așa fiind, instanța supremă constată că reclamanta și-a manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Totodată, reține că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt de ordine privată. Așadar, dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv părții reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce reclamanta și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea chiar la Tribunalul Bacău, ce are calitatea de pârât în cauză, rezultă că această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2022.