ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2027/2021

HOTĂRÂRE

06.10.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2027/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă, sub număr de dosar. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta CURTEA DE APEL BACĂU, solicitând instanței obligarea pârâtei să-i elibereze o nouă adeverință-tip, prin care să anuleze și să înlocuiască adeverința-tip nr. 3219/I/A/16 din 23 septembrie 2015, în vederea calculării pensiei de serviciu, cu luarea în considerare a indemnizației de încadrare lunară brută stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON, prevăzută de Legea nr. 293/2015, începând cu data de 09.04.2015.

Prin sentința civilă nr. 621 din 9 decembrie 2020, Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bacău a reținut că acțiunea reclamantei, așa cum a fost formulată, se încadrează în prevederile art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011, obiectul acesteia fiind o obligație de "a face" care intră în sfera conflictelor individuale de muncă, a căror competență de soluționare este dată de prevederile art. 210 din același act normativ "tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

S-a apreciat că - raportat la calitatea pârâtei - sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ., conform cărora:

"(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii; (2

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Prin urmare, s-a arătat că, în speță, calitatea de pârâtă a Curții de Apel Bacău atrage aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2

ind. 1) C. proc. civ., întrucât cererea a fost introdusă împotriva unei instanțe superioare în grad celei căreia îi revine, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii (Tribunalul Bacău).

Luând act de faptul că reclamanta și-a manifestat expres opțiunea acordată de art. 127 alin. (2) C. proc. civ. și a înțeles să atribuie Tribunalului Iași competența de soluționare a cauzei din dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, sub același număr de dosar.

Pornind de la prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 și art. 269 alin. (1) și alin. (2) Codul muncii, Tribunalul Iași a reținut că în ceea ce privește conflictele de muncă, competența teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul/reședința/sediul sau locul de muncă reclamantul.

Astfel, în condițiile în care domiciliul reclamantei, la momentul formulării cererii de chemare în judecată, era în Bacău, județul Bacău, s-a apreciat că Tribunalul Bacău este instanța competentă în soluționarea prezentei cauze, raportat la dispozițiile legale sus-menționate.

În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., raportat la alin. (2) și (2

) ale acestui text de lege, s-a apreciat că Tribunalul Bacău și-a declinat în mod eronat competența, operante în cauză fiind normele de competență absolută și exclusivă de la art. 210 din Legea nr. 62/2011, coroborate cu cele de la art. 208 și 201 din Legea nr. 62/2011, iar nu competența facultativă/alternativă prevăzută de art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

S-a arătat că în considerentele deciziei nr. 290/2018 pronunțate de Curtea Constituțională a fost reținut că prin art. 127 alin. (2) C. proc. civ. se acordă un beneficiu reclamanților, de care aceștia pot uza, sau nu. Acest beneficiu - competența facultativă - este menit să evite cererile de strămutare, reclamantul alegând în cunoștință de cauză ca instanță competentă însăși instanța pârâtă (par. 47).

În concluzie, dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2)

C. proc. civ. prevăd o competență facultativă opțională, în temeiul căreia doar reclamantul poate să aleagă să sesizeze fie instanța care are și calitate de pârâtă, fie o instanță competentă din raza teritorială a unei curți de apel învecinate.

Or, în cauză, reclamanta a ales să judece litigiul Tribunalul Bacău, astfel că nu se poate reține faptul că reclamanta și-ar fi manifestat expres opțiunea acordată de art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. și că ar fi înțeles să atribuie Tribunalului Iași competența de soluționare a cauzei, câtă vreme această precizare a fost făcută de către reclamantă la solicitarea Tribunalului Bacău, sub sancțiunea suspendării judecății (încheierea de ședință din 09.09.2020:

"să precizeze instanța în favoarea căreia urmează să se decline competența de soluționare a cauzei prin raportare la art. 127 C. proc. civ., sub sancțiunea suspendării judecății").

Așa fiind, prin sentința civilă nr. 1449/2021 din 10 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Bacău competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte subliniază că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei CURTEA DE APEL BACĂU la eliberarea unei noi adeverințe-tip, prin care să anuleze și să înlocuiască adeverința-tip nr. 3219/I/A/16 din 23 septembrie 2015, în vederea calculării pensiei de serviciu.

Prin urmare, reclamanta, grefier statician pensionar la data introducerii acțiunii, a învestit Tribunalul Bacău cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâtă fiind Curtea de Apel Bacău, în circumscripția căreia se află prima instanță sesizată.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Alin. (3) ale aceluiași articol, prevede că:

"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)

ind. 1

C. proc. civ.:

"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În speță, reclamanta, cu domiciliul în Bacău, este fost grefier statician la Curtea de Apel Bacău, iar competența aparține, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă, respectiv Tribunalului Bacău.

Prin urmare, având în vedere că reclamanta nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Întrucât cererea a fost introdusă împotriva unei instanțe superioare în grad, celei căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii (Tribunalul Bacău), este atrasă incidența art. 127 alin. (2) și (2)

ind. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamanta poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018:

"legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege".

Cu alte cuvinte, norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

Reclamanta a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Bacău, aflat în circumscripția Curții de Apel Bacău.

Așa fiind, instanța supremă constată că aceasta și-a manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Totodată, reține că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt de ordine privată. Așadar, dreptul de opțiune aparține, în mod exclusiv, părții reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce partea reclamantă și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea chiar la instanța din circumscripția Curții de Apel Bacău, ce are calitatea de pârât în cauză, rezultă că această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune, neexistând nicio prevedere legală în acest sens.

Pentru rațiunile înfățișate, cu aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.