ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1899/2022

HOTĂRÂRE

05.10.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1899/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la 21 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, petentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 294/CM din 26 octombrie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2018, cerând acordarea de daune pentru concedierea abuzivă.

Prin decizia nr. 312/CM din 28 septembrie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția I civilă sub nr. x/2021.

Prin încheierea de ședință din 15 noiembrie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a dispus suspendarea judecării cauzei privind contestația în anulare pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite de către instanță, conform art. 242 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A..

Prin memoriul de recurs, autorul căii de atac solicită a se lua măsurile legale împotriva intimatului Primarul Orașului Techirghiol întrucât a dispus în mod repetat concedierea sa abuzivă.

Intimatul Primarul Orașului Techirghiol nu a depus întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul declarat în cauză este nul.

Prin încheierea din 25 mai 2022 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

În considerentele încheierii recurate, curtea de apel a reținut, în esență, că prin adresa emisă la 5 octombrie 2021 i s-a pus în vedere contestatorului A. să depună cererea în format tehnoredactat sau lizibil, cu indicarea motivelor de fapt și de drept. A mai reținut că partea a depus un înscris ilizibil, instanța fiind în imposibilitate de a evalua criticile formulate, motiv pentru care a constatat că procesul nu poate fi continuat din culpa părții și a dispus suspendarea judecății.

Susținerile din cererea de recurs prin care se apreciază asupra caracterului abuziv al măsurii de concediere nu reprezintă critici care să poată fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ. deoarece recurentul nu arată în concret care sunt aspectele de nelegalitate care justifică admiterea căii de atac formulate, iar afirmațiile sale sunt străine de rațiunile pentru care instanța de apel a dispus suspendarea judecății contestației în anulare.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurentul nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 15 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.