ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2146/2021

Ședința publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de față:

Din analiza lucrărilor din dosar se constată următoarele:

La data de 11.10.2018, Curtea de Apel Constanța a fost sesizată cu o cerere de apel formulată de reclamantul A. într-un format ilizibil.

Prin adresa emisă la data de 1 noiembrie 2018 în cadrul procedurii premergătoare ședinței de judecată și de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ, instanța a solicitat apelantului reclamant A. să depună la dosar motivele de apel în format tehnic (dactilografiate sau tehnoredactate) în vederea comunicării către partea adversă, având în vedere că exemplarul depus la dosar este neinteligibil.

La termenul din 09.01.2019 judecata apelului a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina apelantului.

Prin cererea înregistrată la data de 27.11.2019, apelantul reclamant a solicitat repunerea cauzei pe rol, fără a face dovada îndeplinirii obligațiilor procesuale arătate, considerent pentru care a fost menținută măsura suspendării dispusă prin încheierea de ședință din 20.01.2020.

Apelantul reclamant a formulat o nouă cerere la data de 29.07.2020, calificată drept cerere de repunere pe rol, având un conținut ilizibil.

La termenul de judecată din data de 05.10.2020, instanța a invocat din oficiu excepția de perimare a cererii de apel.

Curtea de Apel Constanța, secția I civilă prin decizia civilă nr. 294/CM din 26 octombrie 2020 a constatat perimată cererea de apel formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI TECHIRGHIOL.

Împotriva deciziei civile nr. 294/CM din 26 octombrie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 13 mai 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția tardivității, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca tardiv formulat, pentru următoarele considerente:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată înscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.".

Prevederile art. 185 C. proc. civ. stabilesc: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În speță a fost atacată cu recurs decizia civilă nr. 294/CM din 26 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, iar recursul a fost depus la data de 17 noiembrie 2020, conform recipisei aflată la dosar recurs.

Revenind la prevederile art. 421 alin. (2) C. proc. civ. prin care se impune respectarea acestui termen pentru asigurarea disciplinei procesuale se observă că de la data pronunțării deciziei recurate, stabilită ca moment de la care încep să curgă cele 5 zile stabilite, depunerea recursului s-a făcut cu depășirea intervalului de timp prevăzut de lege, recursul fiind astfel lipsit de funcția sa procesuală, iar instanța nu poate păși la examinarea motivelor invocate.

Termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Prin urmare, având în vedere că recursul formulat de reclamantul A. nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de dispozițiile legale, că partea nu a dovedit existența unor motive temeinice care să o împiedice să exercite dreptul de a ataca cu recurs decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale citate și să anuleze ca tardiv recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 294/CM din 26 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 294/CM din 26 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2021.