ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 788/2020

Ședința publică din data de 05 mai 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28 septembrie 2016 pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI TECHIRGHIOL a contestat decizia de desfacere a contractului individual de muncă, solicitând instanței să dispună anularea dispoziției nr. 459 din 12 septembrie 2016, emisă de Primarul Orașului Techirghiol și reîncadrarea sa în funcția avută anterior.

Prin sentința civilă nr. 1824/2017 din 22.02.2017, pronunțată de Judecătoria Constanța, secția Civilă s-a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

Prin sentința civilă nr. 1754 din 29 august 2017, Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului Techirghiol.

Împotriva sentinței civile nr. 1754 din 29 august 2017, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, reclamantul A. a formulat apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția I civilă, sub nr. x/2018.

Prin încheierea din 9 ianuarie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a suspendat, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., judecata cauzei privind apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1754 din 29 august 2017, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă.

Împotriva încheierii din 9 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, reclamantul A. a declarat în termen legal recurs, prin care se referă la chestiuni litigioase tranșate prin decizia civilă nr. 51/CM din 20 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I Civilă în dosarul nr. x/2016.

Mai mult, prin corespondența înregistrată la Înalta Curte în data de 04 martie 2019, recurentul precizează că își menține recursul privind contestația la referatul din 17 iulie 2018. Totodată, autorul recursului face vorbire de o a doua concediere a sa, în condițiile în care, prin decizia civilă nr. 51/CM din 20 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I Civilă în dosarul nr. x/2016, i-a fost admis apelul și anulată dispoziția primarului nr. 459 din 12 septembrie 2016, prin care a fost aplicată sancțiunea disciplinară a încetării contractului individual de muncă al reclamantului A., ca urmare a concedierii pentru motive care țin de persoana salariatului, pentru săvârșirea abaterilor repetate de la regulile de disciplina muncii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă în data de 15 februarie 2019, sub nr. x/2018.

Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21 ianuarie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând sancțiunea nulității și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Fiind o cale extraordinară de atac prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, iar criticile formulate împotriva considerentelor hotărârii recurate să vizeze exclusiv chestiuni de nelegalitate și să se subsumeze, totodată, cel puțin unuia din aceleași motive prevăzute expres și limitativ de lege.

Având în vedere că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, spre deosebire de calea ordinară de atac a apelului, recursul este o cale extraordinară de atac nedevolutivă, în care instanța de recurs examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ., fiind obligatoriu ca autorul acestuia să își exprime nemulțumirea în condițiile stabilite de lege.

Obiectul prezentului recurs este reprezentat de o încheiere pronunțată de Curtea de Apel Constanța cu privire la un incident procedural ivit pe parcursul soluționării apelului declarat de reclamantul A. împotriva unei hotărâri prin care s-a respins ca nefondată contestația acestuia.

Reținând că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu vizează considerentele reținute de curtea de apel în motivarea încheierii recurate. Nefiind motivat în raport cu cerințele art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancțiunea nulității recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 489 alin. (2) și raportat la art. 493 alin. (5) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 9 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 9 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât PRIMARUL ORAȘULUI TECHIRGHIOL.

Fără cale de atac.

Dată în camera de consiliu, azi, 5 mai 2020 și pronunțată prin punerea la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.