ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5308/2021

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 06.08.2018 pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al Orașului Techirghiol și reprezentantul legal al autorității publice locale - primar B., solicitând suspendarea executării actului administrativ reprezentat de HCL nr. 112/2018 emis de Consiliul Local al Orașului Techirghiol până la soluționarea pe fond a acțiunii, anularea H.C.L. nr. 112/2018 din 15.05.2018, cu consecința recunoașterii dreptului legitim al reclamantei de a continua lucrările de construcție conform AC nr. 050/17.05.2018 și obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Prin sentința civilă nr. 1772/CA din 21 noiembrie 2018, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea recurentei-reclamante, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat recurs, acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 5 februarie 2019.

Prin decizia nr. 1124/CA din 21 octombrie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului avocat C. pentru cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 6 din Legea nr. 597/2001; a anulat cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 6 din Legea nr. 597/2001, formulată prin avocat C.; a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului avocat C. pentru cererea de recurs formulată în data de 31.01.2019 și a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1772/21.11.2018, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul-pârât Consiliul Local al Orașului Techirghiol, dispunând obligarea recurentei-reclamante la plata către intimați a sumei de 3570 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

La data de 11 noiembrie 2019, în cadrul dosarului nr. x/2018, recurenta-reclamantă, prin avocat C., a depus o cerere de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 1124/21.10.2019, aceasta fiind soluționată prin încheierea camerei de consiliu din 13 ianuarie 2020, în sensul admiterii excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii și anulării cererii de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 1124/21.10.2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii.

Împotriva aceste încheieri, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs, cu mențiunea că motivele de recurs urmează a fi transmise ulterior comunicării încheierii recurate.

Intimatul-pârât Consiliul Local al Orașului Techirghiol nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de instanță, din oficiu, la termenul de judecată din 4 noiembrie 2021, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 446 C. proc. civ.:

"Încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea."

Din cuprinsul textului de lege menționat anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: Sunt hotărâri definitive:

"hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

În cauză, recurenta-reclamantă A. a formulat recurs împotriva unei încheieri pronunțate în urma soluționării cererii de lămurire a unei decizii pronunțate în recurs, decizie care este definitivă.

În raport de dispozițiile art. 446 C. proc. civ., se constată că încheierea din 13 ianuarie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost soluționată cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 1124/21.10.2019 pronunțată de aceeași instanță, este definitivă.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 446 raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 13 ianuarie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 noiembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.