ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 653/2021

Ședința publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 28 septembrie 2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI TECHIRGHIOL, a solicitat anularea dispoziției nr. 459 din 12 septembrie 2016, emisă de Primarul Orașului Techirghiol și reîncadrarea sa în funcția avută anterior.

Prin sentința civilă nr. 1824 din 22 februarie 2017, pronunțată de Judecătoria Constanța, secția Civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

Prin sentința civilă nr. 1754 din 29 august 2017, Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI TECHIRGHIOL.

Împotriva sentinței civile nr. 1754 din 29 august 2017, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, A. a formulat apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția I civilă, sub nr. x/2018.

Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin încheierea din 9 ianuarie 2019, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei privind apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 1754 din 29 august 2017, pronunțate de Tribunalul Constanța, secția I civilă.

Prin încheierea din 20 ianuarie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de apelantul A..

Împotriva încheierii din 20 ianuarie 2020, A. a formulat recurs.

În susținerea recursului declarat, recurentul expune situația de fapt, susținând că a fost concediat nelegal și solicită administrarea probei cu martori.

Recurentul nu indică temeiul de drept al cererii de recurs.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, pentru a depune puncte de vedere.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în compelt de filtru, a acordat termen la data de 27 ianuarie 2021, în vederea atașării dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Constanța, secția I civilă, împreună cu dosarele anexă, necesare soluționării cauzei.

Deși prin încheierea din 27 ianuarie 2021, i s-a pus recurentului să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că cererea de recurs este legal scutită de la obligația achitării taxei judiciare de timbru, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv litigiu de muncă, și de prevederile art. 270 Codul muncii, coroborat cu art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013.

Analizând recursul declarat de recurentul A. sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele expuse de către recurent nu se încadrează în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că argumentele expuse de recurent reprezintă aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate și excedează cazurilor de nelegalitate înscrise strict și limitativ în art. 488 C. proc. civ., situându-se în afara competențelor instanței de recurs.

Se tinde, așadar, prin expunerea situației de fapt și prin solicitarea administrării probei testimoniale, la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Recurentul tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 martie 2021.