ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1898/2022

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24 august 2017 pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pârâta C. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 88.887,60 euro către reclamanta A., reprezentând prejudiciul ce a rezultat ca urmare a plății indemnizației de asigurare către asiguratul său B. datorită pierderii totale a mărfii constând în 11 pachete catozi de cupru pe perioada transportului rutier efectuat de către pârâtă; precum și obligarea la plata sumei de 5.000 euro către cea de-a doua reclamantă, reprezentând prejudiciul cauzat datorită pierderii totale a mărfii pe perioada respectivului transport rutier.

La 27 septembrie 2018, pârâta C. S.R.L. a formulat cerere de chemare în garanție a societății D. S.R.L. în numele E..

La 16 noiembrie 2017, reclamanta A. a formulat cerere de majorare a pretențiilor în sensul obligării pârâtei C. S.R.L. și la plata sumei de 6.618,83 euro.

La 29 noiembrie 2017, pârâta C. S.R.L. a precizat că înțelege să cheme în garanție pe asigurătorul E., iar la 11 ianuarie 2018 reclamanta a precizat că valoarea obiectului în RON a cererii adiționale este 30.811,31 RON.

Chemata în garanție E. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin sentința nr. 119/2018 din 26 iunie 2018, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a admis acțiunea precizată, a obligat pârâta C. S.R.L. la plata către reclamanta A. a sumelor de 407.700,75 RON, reprezentând indemnizație de asigurare și 30.811,31 RON reprezentând contravaloare remorcă; a obligat pârâta la plata către reclamanta B. a sumei de 22.933,5 RON contravaloare franciză; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție E., obligând-o pe aceasta la plata sumei de 407.700,75 RON indemnizație de asigurare și 22.933,5 RON contravaloare franciză; a obligat părțile la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel chemata în garanție E..

Prin decizia nr. 58/2019 din 30 ianuarie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de chemata în garanție, a schimbat în parte sentința în sensul că a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată, menținând restul dispozițiilor sentinței, și a obligat părțile la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. S.R.L., iar chemata în garanție E. a formulat recurs la considerente.

Prin decizia nr. 2515 din 9 decembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 58 din 30 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă pe care a casat-o și a trimis cauza spre o nouă judecată instanței de apel. A respins recursul declarat de recurenta-chemată în garanție E. prin F. împotriva aceleiași decizii, ca rămas fără obiect.

Prin decizia nr. 449/2021 din 8 iulie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de chemata în garanție E. prin F., trimis pentru rejudecare prin decizia nr. 2515 din 9 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a schimbat în parte sentința nr. 119/2018 din 26 iunie 2018 și a respins cererea de chemare în garanție formulata de pârâta C. S.R.L. împotriva chematei în garanție E., a respins cererea privind obligarea chematei în garanție E. la plata către pârâta C. S.R.L. a sumei de 407.700,75 RON reprezentând indemnizație de asigurare și a sumei de 22.933,5 RON reprezentând contravaloare franciză. A respins cererea privind obligarea chematei în garanție E. la plata către pârâta C. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.760 RON onorariu avocat și 7.911 RON taxă timbru pentru cererea de chemare în garanție.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. S.R.L., solicitând instanței să admită calea de atac formulată și să caseze hotărârea atacată, cu cheltuieli de judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs se afirmă că decizia atacată este motivată contradictoriu întrucât pe de o parte, curtea de apel a reținut că este incident art. 17 din Convenția CMR, iar pe de altă parte a constatat că vinovăția aparține reclamantei și că nu ar putea fi angajată răspunderea pârâtei și nici nu ar putea fi admisă cererea de chemare în garanție. Arată că această motivare nu corespunde dispozitivului deciziei recurate prin care s-a schimbat numai în parte sentința apelată și a fost respinsă cererea de chemare în garanție, nu și cererea de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă susține că transportatorul este în culpă și este responsabil pentru pierderea mărfii, conform art. 17 din Convenția CMR întrucât din raportul de anchetă a rezultat că prepusul pârâtei transportator nu a parcat mijlocul de transport conform indicațiilor primite, într-un loc păzit. Arată că au fost încălcate dispozițiile art. 1166 și art. 1170 C. civ., recurenta-pârâtă susținând că a acționat cu bună-credință în executarea obligațiilor contractuale în vreme ce chemata în garanție a manifestat rea-credință. Mai arată că nu a recunoscut niciodată pretențiile reclamantei și că se impune atragerea răspunderii chematei în garanție.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-chemată în garanție E. prin F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut, în principal, că recursul declarat în cauză este nul întrucât nu a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din 25 mai 2022 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 3 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea formulată de doamnele judecător G. și H. privind abținerea de la judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aspectele legate de timbrarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține următoarele:

Recurenta-pârâtă a formulat recurs împotriva unei decizii pronunțate de Curtea de Apel Craiova în calea de atac a apelului, într-un litigiu evaluabil în bani, susținând, în esență, că instanța de apel a respins cererea privind obligarea chematei în garanție E. la plata către pârâta C. S.R.L. a sumei de 407.700,75 RON reprezentând indemnizație de asigurare și a sumei de 22.933,5 RON reprezentând contravaloare franciză. Suma contestată de recurentă este de 430.634,25 RON. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., iar în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, iar conform art. 32 și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac.

Înalta Curte constată că recurentei-pârâte i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 4.055,67 RON prin adresa comunicată la 27 octombrie 2021, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare acte aflat la dosarul de recurs, și că obligația de achitare a taxei judiciare de timbru a fost menționată și în raportul întocmit de magistratul-asistent, care a fost comunicat recurentei la 17 iunie 2022, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare acte aflat la dosarul de recurs.

Prin încheierea de ședință din 17 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar prin care recurenta a solicitat acordarea de facilități la plata taxei de timbru. Încheierea a fost comunicată recurentei la 8 decembrie 2021, iar aceasta nu a formulat cerere de reexaminare.

Pentru aceste considerente și văzând că până la data soluționării căii de atac formulate, recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 449/2021 din 8 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Față de soluția de anulare a recursului, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă C. S.R.L. la plata către chemata în garanție E. prin F. a sumei de 1.995 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 449/2021 din 8 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. la plata către chemata în garanție E. PRIN F.. a sumei de 1.995 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2022.