ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 826/2022

Ședința publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2019, la 1 iulie 2019, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. și C., a solicitat obligarea acestora la plata sumelor de 90.539,74 euro și 11.178,86 RON, împreună cu dobânda legală datorată de la data scadenței până la data plății efective, reprezentând prejudiciul cauzat de către acestea ca urmare a distrugerii bunurilor reclamantei ce erau transportate de către pârâta C.

Reclamanta a invocat dispozițiile art. 1 alin. (1) din Convenția referitoare la contractul internațional de mărfuri pe șosele ("CMR"), la care România a aderat prin Decretul nr. 451/1972, art. 17 alin. (1) și (3) din CMR, art. 23 din CMR.

La data de 01.08.2019 pârâta C. a depus la dosarul cauzei cerere de chemare în garanție, prin care a solicitat obligarea asigurătorului D. S.A. la plata sumei de 90.539,74 euro și 11.178,86 RON, reprezentând prejudiciul pretins de reclamantă, susținând că, între transportatorul E. S.R.L. și D. S.A., a fost încheiat contractul de asigurare pentru marfa transportată cu nr. x din 08.02.2018, pe o perioadă de 12 luni (09.02.2018 - 08.02.2019), cele 2 rate scadente fiind achitate conform graficului din polița de asigurare cu chitanțele nr. x din 08.02.2019 și x din 22.06.2018.

La termenul din data de 25.11.2019, instanța a admis, în principiu, cererea de chemare în garanție și a introdus în cauză D. S.A., în calitate de chemat în garanție.

La data de 05.12.2019 chemata în garanție D. S.A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.

La termenul din data de 03.03.2020 instanța a unit excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție D. S.A. cu fondul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 717, pronunțată în data de 29 iulie 2020, Tribunalul Prahova a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție D. S.A., ca neîntemeiată, a admis acțiunea și a obligat pârâtele, în solidar, la plata către reclamantă a sumelor de 90.539,74 euro și 11.178,86 RON, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei, precum și la plata dobânzii legale, de la data scadenței până la data plății efective.

A admis cererea de chemare în garanție a D. S.A. formulată de pârâta C. și a obligat chemata în garanție D. S.A. la plata către pârâta C. a sumelor de 90.539,74 euro și 11.178,86 RON, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei, a redus onorariul de avocat pretins de reclamantă la suma de 10.000 RON și a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 18.000 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, iar chemata în garanție la plata cheltuielilor de judecată către pârâta C., în cuantum de 8.000 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva sentinței precizate au declarat apel pârâta B. S.R.L. și chemata în garanție D. S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 116 din 1 aprilie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 717 din data de 29 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu reclamanta A. S.A., cu pârâta C., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență F., și cu chemata în garanție D., ca nefondat.

De asemenea, a admis apelul declarat de chemata în garanție D. S.A. împotriva sentinței civile nr. 717 din data de 29 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu reclamanta A. S.A. și cu pârâtele B. S.R.L. și C., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență F.: a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată; a menținut restul dispozițiilor sentinței; a obligat intimata C. să plătească apelantei-chemate în garanție cheltuielile de judecată efectuate în apel, în sumă de 4.063 RON; a respins cererea intimatei-reclamante de obligare a apelantei-chemate în garanție la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel în sumă de 5.811 RON, ca neîntemeiată; totodată, a obligat apelanta pârâtă B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate în apel în sumă de 3.000 RON, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii recurenta-pârâtă S.C. C.-PRIN F. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în argumentarea căruia se arată, în esență, următoarele:

Instanța de apel a reținut că în eveniment a fost implicat un ansamblu format din cap tractor, cu nr. de înmatriculare x, și semiremorcă, cu nr. de înmatriculare x.

Potrivit clauzei de la art. 13.2, semiremorcile sau remorcile terților trebuie să fie tractate de capete de tractor aparținând asiguratului, declarate în asigurare și pentru care s-a plătit prima de asigurare, pentru acoperirea răspunderii asiguratului pentru marfa transportată.

Conform procesului-verbal de constatare a pagubelor produse mărfurilor transportate, încheiat Ia data de 02.07.2018, producerea evenimentului reclamat de șoferul intimatei C. a avut loc la data de 27.06.2018, marfa fiind transportată cu ansamblul mai sus menționat.

Instanța de apel, în mod eronat, a constatat că este aplicabil cazul de excludere invocat de asigurător și a considerat întemeiată și plauzibilă apărarea asigurătorului, în sensul că nu poate opera prezumția de a asigura întregul parc auto al asiguratului, cât timp vehiculele respective nu au fost menționate în polița de asigurare. Recurenta precizează că exista polița de asigurare seria x nr. x/07.02.2018 pentru cap tractor marca x, cu nr. de înmatriculare x, și semiremorca.

Existența acestei polițe de asigurare pentru capul de tractor x conduce la înlăturarea concluziei instanței de apel și a susținerii pârâtei D. S.A. în sensul în care este aplicabilă înlăturarea cazului exonerator de răspundere, referitor la faptul că respectivul cap tractor nu făcea obiectul asigurării de către D..

Instanța de apel nu a interpretat corect raportul juridic dedus judecății, întrucât aceasta nu a cunoscut existența tuturor contractelor de asigurare; administratorul judiciar al recurentei precizează că, la solicitarea sa de a i se prezinte toate polițele de asigurare în legătură cu mijloacele de transport ce fac obiectul evenimentului, abia în data de 06.09.2021 i-au fost comunicate.

Atât polița de asigurare G. seria x nr. x/07.02.2018, cât și polița de asigurar G. seria x nr. x/08.02.2018, au fost încheiate cu același asigurător, D. S.A., și cu același obiect, respectiv asigurarea cărăușului auto pentru marfa transportată.

Deși asigurătorul avea cunoștință de încheierea polițelor de asigurare indicate, acesta nu a făcut vorbire despre ele, lăsând instanța de apel să creadă că transportatorul nu avea asigurare pentru capul tracto x.

Atât capul tractor x, cât și semiremorca x, fac obiectul polițelor dt asigurare pentru transport marfă, încheiate între C. și D. S.A., obiectul asigurării, conform pct. 2.1, fiind următorul: "Asigurătorul asigura, în baza Poliței de asigurare și a prezentelor condiții de asigurare, răspunderea asiguratului pentru marfa transportată în trafic rutier public, pentru pierderea totală sau parțială a mărfii sau pentru depășirea termenului de livrare".

Practic, obiectul asigurării îl reprezintă marfa transportată de asigurat, în calitate de cărăuș. Este acoperită răspunderea asiguratului pentru marfa transportată în trafic rutier public, din momentul luării în primire a mărfii pentru transport și până în momentul predării ei destinatarului, cu condiția respectării legislației aplicabile în transportul respectiv.

În mod eronat, instanța de apel consideră că, în raport de declarația șoferului intimatei-pârâte, este incidentă clauza de excludere de la pct. 16.1.11 din condițiile de asigurare, când daunele au fost produse mărfii transportate de fapta/faptele pasagerilor clandestini - excludere care operează în considerarea obligației de diligentă a transportatorului, în paza mărfurilor transportate, precum și clauza de excludere de la pct. 16.6.5 - daune cauzate de sau care sunt consecința poluării și/sau contaminării din orice cauza - în speță marfa fiind distrusă în întregime, fiind improprie consumului uman ca urmare a prezumtivelor acțiuni ale pasagerilor clandestini. Nu exista nicio dovadă că șoferul a transportat în mod voit pasagerii clandestini. Prin urmare, instanța de apel a concluzionat fără dovezi că sunt incidente clauzele de excludere de la pct. 16.1.11 și pct. 16.6.5.

Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul de a admite cererea de chemare în garanție.

Intimata D. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, iar intimata A. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:

În speță, se constată că recurenta-pârâtă a indicat în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte reține că întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale.

Deși au fost indicate ca temei juridic al memoriului de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., situațiile reglementate de acest text legal nu se regăsesc în criticile formulate.

Astfel, într-o primă critică, recurenta susține că instanța de apel, în mod eronat, a constatat incidența cazului exonerator de răspundere, în sensul că, în speță, capul de tractor x nu făcea obiectul asigurării de către D., deși exista polița de asigurare pentru acesta; de asemenea, instanța de apel nu a interpretat corect raportul juridic dedus judecății, întrucât aceasta nu a cunoscut existența tuturor contractelor de asigurare, abia în data de 06.09.2021 fiindu-i comunicate administratorului judiciar al recurentei toate polițele de asigurare în legătură cu mijloacele de transport ce fac obiectul evenimentului.

Înalta Curte constată că, și în condițiile în care ar fi întemeiate aceste critici, motivele invocate în argumentarea recursului nu sunt de natură să schimbe soluția dată de instanța de apel pentru că motivarea acesteia a avut în vedere și alte clauze de excludere, a căror interpretare greșită a fost doar afirmată în recursul pendinte.

Astfel, recurenta-pârâtă susține că, în mod eronat, instanța de apel a considerat că este incidentă clauza de excludere de la pct. 16.1.11 și cea de la pct. 16.6.5 din condițiile de asigurare, fără a expune critici concrete prin raportare la considerentele deciziei de apel și fără a arăta modalitatea în care instanța de apel a încălcat sau aplicat greșit anumite norme de drept material, pe care, de altfel, recurenta nici nu le indică.

Înalta Curte de Casație și Justiție arată că această critică reprezintă o simplă enunțare a unor clauze contractuale, iar nu o critică veritabilă a hotărârii instanței de apel.

În cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc considerații cu privire la modalitatea în care instanța de apel a justificat incidența anumitor clauze de excludere, recurenta făcând doar simple afirmații în sensul unei aprecieri eronate din partea instanței de apel sub acest aspect, fără a se arăta, în concret, motivele pentru care consideră că, în speță, cazurile de excludere prevăzute în condițiile de asigurare au fost interpretate greșit.

Recurenta ar fi trebuit să arate în ce mod a fost încălcată forța obligatorie a contractului, dată de dispozițiile art. 1270 alin. (1) C. civ., prin reținerea incidenței anumitor clauze de excludere din condițiile de asigurare în cauza de față.

Așadar, în condițiile în care recurenta nu aduce critici cu referire la argumentele folosite de instanța de control judiciar în fundamentarea deciziei recurate, care să demonstreze încălcarea sau aplicarea greșită a unor dispoziții legale prin raportare la toate cazurile de excludere prevăzute în condițiile de asigurare, a căror incidență s-a reținut în cauză, recursul nu poate fi considerat întemeiat.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. C.-PRIN F..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C.-PRIN F. împotriva deciziei nr. 116 din 1 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2022.