ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1546/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 iulie 2017 pe rolul Tribunalului Sălaj, secția civilă, sub nr. x/2017, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. obligarea acesteia la plata sumei de 39.900 euro, reprezentând contravaloarea următoarelor vehicule, pe care pârâta avea obligația de a le transporta din orașul Jibou, jud. Sălaj, în Napoli, Italia conform CMR încheiat în Jibou, la data de 5 aprilie 2017 și anume:

- Autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x (în valoare de 5.000 euro);

- Autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x (în valoare de 10.000 euro);

- autoutilitara marca x, cu nr. de înmatriculare x (în valoare de 5.000 euro);

- Autoutilitara marea x cu nr. de înmatriculare x (în valoare de 5.000 euro);

- Autoturism marca x cu nr. de înmatriculare x (în valoare de 2.500 Euro);

- Autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x (în valoare de 7.000 euro);

- Motocicleta marca x cu nr. de înmatriculare x (în valoare de 2.500 euro);

- Motocicleta marca x cu nr. de înmatriculare x (în valoare de 1.000 euro);

- Motocicleta marca x cu nr. de înmatriculare x (în valoare de 1.000 euro);

- Motocicleta marca x seria x (în valoare de 900 euro).

De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata profitului nerealizat de către reclamanta, ca urmare a distrugerii celor 10 vehicule menționate în cererea de chemare în judecată în cuantum de 24.550 euro, la plata sumei de 7.022 RON, reprezentând contravaloarea polițelor de asigurare a vehiculelor și la plata unei dobânzi legale aferente sumelor solicitate, de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349 și următoarele din C. civ., art. 1480 din C. civ., Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR), art. 1955 și următoarele din C. civ.

Tribunalul Sălaj, secția civilă prin sentința civilă nr. 1014 din 3 decembrie 2019, pronunțată de, în dosarul nr. x/2017, a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 21.200 euro, la cursul oficial al BNR din ziua plății efective, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 24.550 euro, la cursul oficial al BNR din ziua plății efective, contravaloarea profitului nerealizat, precum și a sumei de 6.721 RON contravaloarea polițelor de asigurare; pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente acestor sume, calculate de la data introducerii acțiunii (25.07.2017) până la data plății efective despăgubirilor; pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 10.561 RON, reprezentând onorariul de avocat redus, onorariul de expert și taxă judiciară de timbru corespunzător admiterii pretențiilor reclamantei.

Împotriva acestei sentințe pârâta a formulat apel, solicitând admiterea acestuia și schimbarea în tot a sentinței apelate, cu consecința respingerii pretențiilor reclamantei din cererea introductivă și cererea modificatoare.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă prin decizia civilă nr. 312/2020 din 14 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a admis excepția de netimbrare a apelului și, în consecință a anulat ca netimbrat apelul declarat de către societatea B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1014 din 3 decembrie 2019 a Tribunalului Sălaj, care a fost păstrată în întregime.

Împotriva acestei decizii pârâta B. S.R.L. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs invocate, recurenta-pârâtă a criticat decizia instanței de apel din perspectiva faptului că aceasta a invocat, din oficiu, excepția netimbrării apelului și a aplicat, în mod nelegal, sancțiunea nulității, anulând ca netimbrat apelul exercitat în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 40 din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on-line, într-un cont distinct de venituri al bugetului local "Taxe judiciare de timbru și alte taxe de timbru", al unității administrativ teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reședința ori, după caz, în care persoana juridică are sediul social.

Pornind de la aceste dispoziții legale instanța învestită cu soluționarea apelului a efectuat o comparație între acestea și sancțiunea anulării prevăzută de art. 197 și art. 480 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a relevat faptul că taxa judiciară de timbru aferentă apelului a fost plătită dintr-o simplă eroare în contul unității administrativ-teritoriale a Municipiului Ciorogârla, județul Ilfov, și nu în contul unității administrativ-teritoriale a Municipiului Târgoviște, acolo unde își are sediul social.

A susținut faptul că în cuprinsul art. 40 din O.U.G. nr. 80/2013 nu este prevăzută nicio sancțiune pentru ipoteza în care se plătește, în mod greșit, taxa judiciară de timbru în contul unei alte unități administrativ-teritoriale.

De asemenea, a arătat că nici celelalte articole relevante din această lege specială nu prevăd o sancțiune pentru situația din speță.

Recurenta consideră că instanța a procedat la o analogie a sancțiunii prevăzute de art. 197 din C. proc. civ., aplicând-o, în mod greșit, situației din cauza de față, în condițiile în care această sancțiune se aplică pentru lipsa timbrării ori timbrarea insuficientă.

În opinia recurentei-pârâte, extinderea unei norme juridice dincolo de ipotezele la care se aplică încalcă principiul legalității procesului civil și atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

Totodată, recurenta a apreciat că este incident motivul de casare referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât instanța de apel a procedat la crearea unei norme juridice pe care a aplicat-o în speță.

Mai exact, recurenta a susținut faptul că instanța învestită cu soluționarea apelului a creat o sancțiune pentru plata eronată a taxei judiciare de timbru în contul altei unități administrativ-teritoriale, echivalând-o cu sancțiunea anulării ca urmare a netimbrării.

Pentru aceste motive recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.

La data de 2 octombrie 2020 recurenta-pârâtă, prin avocat C. a depus la dosar cerere completatoare la recursul formulat .

În cuprinsul acestei cereri s-a invocat faptul că taxa judiciară de timbru stabilită în faza procesuală a apelului a fost achitată în mod legal la sediul social secundar al societății. S-a arătat că societatea B. S.R.L. are sediul secundar în satul Ciorogârla, județul Ilfov, conform Hotărârii Adunării Generale a Asociaților nr. 4 din 27.01.2020.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare în cauză.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 28 ianuarie 2021 s-a dispus, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din data de 13 mai 2021 a fost admis în principiu recursurile și s-a acordat termen la data de 17 iunie 2021 pentru judecata pe fond.

Înalta Curte, exercitând controlul de legalitate asupra deciziei atacate, în raport de criticile formulate constată că recursul este fondat în limitele și pentru rațiunile ce urmează:

Obligația de a plăti taxa de timbru pentru acțiunile în justiție este stabilită cu valoare de regulă prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.

Conform art. 40 din O.U.G. nr. 80/2013: Taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on-line, într-un cont distinct de venituri al bugetului local "Taxe judiciare de timbru și alte taxe de timbru", al unității administrativ teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reședința ori, după caz, în care persoana juridică are sediul social.

Pe de altă parte, sancțiunea netimbrării unei cereri de chemare în judecată este explicit stabilită prin art. 197 din C. proc. civ. în sensul că "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

În lumina normelor juridice menționate, concluzia care se impune este aceea că achitarea taxei judiciare de timbru constituie o condiție care interesează însăși legalitatea și limitele învestirii instanței spre a soluționa raportul juridic litigios, plata acestei taxe impunându-se a se efectua - ca regulă - anticipat soluționării litigiului (după ce instanța a procedat la înștiințarea părții ce o datorează despre cuantumul ei).

Raportat la aceste exigențe legale și la caracterul imperativ al normelor care le instituie, trebuie reținut că, în cauză recurenta a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii, astfel cum i-a fost pus în vedere de către instanța de apel, însă achitarea taxei judiciare de timbru a fost efectuată la sediul secundar al societății, respectiv la Primăria comunei Ciorogârla, Județul Ilfov.

Potrivit certificatului constatator emis de O.N.R.C. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița la data de 30 ianuarie 2020, depus la dosar - fila x, se constată că recurenta B. S.R.L. a înregistrat modificările survenite față de declarația pe propria răspundere, în sensul că își desfășoară activitatea și la sediul secundar din sat Ciorogârla, Comuna Ciorogârla, strada x, nr. 57, Județ Ilfov (punct de lucru).

Astfel fiind, Înalta Curte reține că taxa judiciară de timbru aferentă apelului, a fost legal achitată reținându-se că efectuarea plății taxei judiciare de timbru la sediul secundar, nu constituie o cauză de nulitate a actului juridic al plății.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., urmează să admită recursul, să caseze decizia recurată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 312/2020 din 14 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2021.