ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1861/2022

Ședința publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 132 și urm. din Legea 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 87 din 27.01.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant ca neîntemeiată.

La data de 10.05.2021, odată cu întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă B. S.A., a fost depusă copia certificatului de deces privind pe reclamantul A., cu solicitarea de suspendare a soluționării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 27.09.2021, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și a dispus suspendarea cauzei până la introducerea în cauză a moștenitorilor reclamantului A..

Având în vedere faptul că începând cu data de 01.01.2022 în locul secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-au format în cadrul Curții de Apel Constanta două secții, respectiv secția a II-a Civilă, de insolvență și litigii cu profesioniștii și societăți, respectiv secția de contencios administrativ și fiscal, conform Hotărârii CSM nr. 1083 din 16.09.2021, dosarul a fost transferat la data de 01.01.2022 la secția a II-a Civilă, de insolvență și litigii cu profesioniștii și societăți, fiind înregistrat sub nr. x/2020*.

Prin decizia civilă nr. 219 din 8 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, s-a constatat perimată cererea de apel promovată de reclamantul A. și s-a respins ca inadmisibilă cererea de introducere în cauză a moștenitorului A..

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul susține că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 416 C. proc. civ. privind perimarea cererii de apel, întrucât motivele pentru care dosarul a rămas în nelucrare nu îi sunt imputabile.

Recurentul apreciază că din calculul termenului de perimare trebuie înlăturată cauza care a generat suspendarea, respectiv dezbaterea succesiunii și înlocuirea defunctului cu moștenitorii acestuia.

În acest sens, recurentul a indicat demersurile efectuate pentru dezbaterea succesiunii de la data suspendării judecății apelului și până la 27.05.2022 când a fost emis Certificatul de moștenitor în favoarea moștenitorului A..

În acest sens, recurentul arată că a întreprins toate demersurile necesare în vederea dezbaterii succesiunii defunctului, iar durata procedurii nu-i poate fi imputată acestuia.

Mai mult, susține recurentul că imposibilitatea înlăturării cauzei care a generat suspendarea a fost determinată de o cauză obiectivă și legală, respectiv refuzul notarului public de a emite certificatul de moștenitor în absența sentințelor de desfacere a căsătoriilor încheiate de defunct.

În continuare, recurentul apreciază că atât timp cât reluarea judecății nu a fost solicitată întrucât nu a fost dezbătută succesiunea, nefiind obținute toate documentele relevante, în condițiile în care aceste înscrisuri au fost cerute în mod constant până la obținerea lor, nu se poate reține o culpă a moștenitorului în lăsarea în nelucrare a dosarului.

În acest sens, recurentul indică decizia nr. 2/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet competent să soluționeze recursul în interesul legii, susținând că prin analogie cu procedura succesorală, nu se poate imputa părții lipsa unui act în vederea judecării cauzei sale, în ipoteza în care faptul care a generat lăsarea acesteia în nelucrare nu este supus controlului părții, ci presupune parcurgerea unei proceduri reglementate de lege, în condițiile și la termenele stabilite de aceasta.

În considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susține că au fost încălcate dispozițiile art. 115 din Legea nr. 36/1995, care prevăd că încheierea procedurii succesorale se poate face și înaintea termenului de acceptare a succesiunii, doar dacă este neîndoielnic că nu mai sunt și alte persoane ce ar deține calitatea de succesibili.

Având în vedere că în dosarul succesoral există îndoiala rezonabilă că ar fi și alte persoane îndreptățite la moștenire, în mod obiectiv și legal, procedura nu s-ar fi putut încheia înainte de expirarea termenului de 1 an de la data deschiderii succesiunii.

Recurentul arată că procedura succesorală nu s-a putut dezbate din cauza a două hotărâri judecătorești, pentru obținerea cărora recurentul a efectuat demersuri în mod continuu, neputându-i fi imputată lăsarea dosarului în nelucrare.

Prin motivele de recurs suplimentare, înregistrate la 01.07.2022, recurentul susține că ultimul act procedural întocmit de instanță în dosar a fost la data de 11.01.2022, când s-a repartizat cauza noii secții formate la Curtea de apel Constanța, astfel că termenul de perimare s-ar fi împlinit cel mai devreme la 11.07.2022. Or, decizia atacată a fost pronunțată în cursul termenului de perimare cu încălcarea dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, recurentul invocă puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1368 din 08.06.2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care a fost admis recursul într-o cauză similară și s-a reținut că sancțiunea perimării nu a operat.

Mai arată recurentul că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 1125 și urm. C. civ., reținând că procesul ar fi putut continua chiar și în lipsa emiterii certificatului de moștenitor, având în vedere că recurentul are calitatea de moștenitor sezinar.

Or, potrivit art. 415 alin. (2) C. proc. civ., cererea de repunere pe rol a cauzei trebuie să vizeze toți moștenitori iar nu numai o parte. Potrivit recurentului dosarul nu poate fi repus pe rol doar cu indicarea unor persoane presupuse ca fiind moștenitori, fără dovada calității acestora.

Prin urmare, susține recurentul că dispozițiile art. 1125 C. civ. trebuiau interpretate coroborat cu art. 38 și 415 C. proc. civ., în sensul că procesul putea fi redeschis iar moștenitorii puteau exercita drepturile și acțiunile defunctului numai în urma stabilirii tuturor persoanelor care dețineau calitatea de moștenitor.

Prin întâmpinarea înregistrată la 22.07.2022, intimata B. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la 10.08.2022, recurentul a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimată.

Cauza a fost înregistrată la 06.07.2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă iar, prin rezoluția din 22 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată la 4 octombrie 2022.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele:

Criticile recurentului privind perimarea cererii de apel subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. sunt fondate.

Casarea hotărârii pentru motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate solicita atunci când au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității sau principii de drept procesual.

Perimarea reprezintă acea sancțiune care se impune a fi aplicată în cazurile în care nu se respectă cerința continuității între actele de procedură, având ca efect stingerea procesului civil în faza în care acesta se găsește (judecată sau executare silită), din cauza rămânerii în nelucrare din vina părții.

Fiind o sancțiune procesuală care tinde să lipsească de efecte actul de sesizare a instanței din pricina conduitei procesuale neglijente și lipsite de stăruință a părții care a învestit instanța, ea poate interveni de drept numai în ipoteza în care partea respectivă se află într-o incontestabilă culpă procesuală, manifestată printr-o pasivitate neîndoielnică și nescuzabilă.

Procedural, considerațiile anterior evocate au în vedere dispozițiile art. 416 C. proc. civ., dar și dispozițiile art. 10 din același cod, prin care se stabilește că părțile au îndatorirea, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", alin. (2) "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță" și alin. (3) "nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuie efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Din dispozițiile evocate rezultă că pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să-i fie imputabilă părții.

Criticile recurentului din motivele suplimentare ale recursului privind începutul cursului termenului de perimare de la data de 11.01.2022, ca fiind ultimul act de procedură întocmit de instanța de apel, nu pot fi primite, întrucât la acea dată s-a repartizat cauza unei noi secții formate la Curtea de Apel Constanța, fiind o măsură administrativă a instanței și nu un act procedural efectuat în vederea soluționării cauzei.

În cauză, se reține că la 27.09.2021 instanța de apel a dispus suspendarea de drept a cauzei până la introducerea în cauză a moștenitorilor reclamantului A., în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Instanța de apel a reținut că la data de 25.10.2021 a fost înregistrat dosarul succesoral nr. x/2021, la cererea recurentului A. și că acesta, în perioada 23.11.2021-19.03.2022 a efectuat mai multe demersuri pentru obținerea unor sentințe de desfacere a căsătoriilor încheiate de defunct, necesare în vederea stabilirii dacă defunctul a mai avut și alți descendenți. De asemenea, s-a mai reținut că la 04.04.2022 a fost emis certificatul de calitate de moștenitor, iar la 27.05.2022 certificatul de moștenitor.

Instanța de apel, prin decizia recurată a constatat perimată cererea de apel, întrucât termenul de perimare de 6 luni ar fi început să curgă de la data suspendării cauzei, respectiv de la 27.09.2021 și s-ar fi împlinit la 27.03.2022, astfel că la data de 13.05.2022, când s-a formulat cererea de introducere în cauză în calitate de moștenitor, termenul de perimare ar fi fost împlinit.

Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile recurentului privind inexistența unei cauze de perimare pentru rămânerea în nelucrare a cererii de apel din motive imputabile recurentului.

Din coroborarea textelor art. 416 alin. (1) și art. 416 alin. (3) C. proc. civ. rezultă condițiile cumulative pentru perimarea cererii, respectiv învestirea instanței cu o cerere ce a condus la o judecată în prima instanță ori într-o cale de atac, rămânerea pricinii în nelucrare timp de 6 luni, termenul de perimare să nu fi fost întrerupt ori suspendat pentru vreuna din cauzele indicate la art. 417 și 418 C. proc. civ. și lăsarea cauzei în nelucrare să se datoreze unor motive imputabile părții.

De asemenea, la art. 416 alin. (2) C. proc. civ. este reglementat modul de calcul al termenului de perimare, stabilindu-se ca acesta curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

În cauză, Înalta Curte reține că instanța de apel în mod greșit a constatat că termenul de perimare a început să curgă începând cu data suspendării de drept a cererii de apel. În cazul suspendării de drept prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de perimare curge de la data la care partea putea formula cerere de reluare a judecății în condițiile art. 415 pct. 2 din același cod, în sensul dovedirii calității de moștenitor.

În acest sens, prin decizia recurată s-a reținut că prin adresa din data de 11.01.2022 formulată de reprezentantul convențional al defunctului A., s-a adus la cunoștința instanței existența unor impedimente obiective privind desfășurarea procedurii notariale și eliberarea dovezii calității de moștenitor cu celeritate.

Recurentul în mod continuu a depus diligențe pentru finalizarea succesiunii, neputându-i-se imputa că a lăsat în nelucrare cererea de apel printr-o pasivitate neîndoielnică și nescuzabilă ori o lipsă de stăruință fundamentată pe neglijență și delăsare.

Așadar, în contextul în care certificatul de calitate de moștenitor a fost eliberat la 04.04.2022, iar cererea de introducere în cauză în calitate de succesor a fost depusă la 13.05.2022, Înalta Curte reține că termenul de perimare al cauzei care se calcula începând cu data eliberării certificatului de calitate de moștenitor și de la care se putea solicita reluarea judecății apelului, de 6 luni, nu s-a împlinit în cauză.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, raportat la circumstanțele cauzei, curtea de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 416 C. proc. civ., ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod.

În considerarea celor evocate, Înalta Curte constatând că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este întemeiat, întrucât instanța de apel a încălcat normele de procedură evocate privind perimarea cererii de apel, sub sancțiunea nulității hotărârii, nu se mai impune analiza criticilor recurentei întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecință, în temeiul art. 496 alin. (2) și art. 497 C. proc. civ. raportate la art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 219 din 8 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 219 din 8 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 octombrie 2022.