ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1859/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1859/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 4 octombrie 2022
Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21.05.2019 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2019, petenta A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă, având în vedere bănuiala legitimă de imparțialitate.
În drept, petenta și-a întemeiat cererea de strămutare pe dispozițiile art. 140 alin. (1) și (2) și art. 141 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea din 16.12.2019, instanța a anulat ca netimbrată cererea de recuzare formulată de petenta A. cu privire la președintele completului de judecată învestit cu solutionarea dosarului nr. x/2019
Prin sentința civilă nr. 35 din 17.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, s-a respins cererea de strămutare a judecării dosarului nr. x/2019, al Judecătoriei Timișoara, formulată de petentă.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 16.12.2019, petenta A. a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârilor atacate.
În motivare, recurenta susține că i-a fost anulată în mod greșit cererea de recuzare, întrucât instanța nu a analizat cererea de ajutor public judiciar pentru scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.
Referitor la cererea de strămutare, recurenta susține că în mod greșit a fost respinsă, încălcându-se prevederile O.U.G. nr. 51/2008, art. 13 C. proc. civ. și art. 16, art. 21, art. 24 și art. 47 din Constituția României.
Cauza a fost înregistrată la 13.01.2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a - II- a civilă, sub nr. x/2019.
Prin încheierea din 23 februarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a suspendat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La 2 august 2021, recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, iar prin încheierea din 12 octombrie 2021, Înalta Curte a anulat ca netimbrată cererea de repunere pe rol a cauzei și a menținut măsura suspendării judecății.
Prin rezoluția din data de 12 mai 2022, întocmită ca urmare a referatului emis potrivit art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375 din 17 decembrie 2015, s-a acordat termen de judecată la 4 octombrie 2022 pentru discutarea perimării recursului.
Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția perimării cererii de recurs și a reținut următoarele:
Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni" iar, potrivit alin. (2) "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".
Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.
Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat în cauză de data pronunțării încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei, respectiv 23 februarie 2021.
Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 23 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
Totodată, se reține că prin cererea de repunere pe rol înregistrată la 2 august 2021 nu s-a întrerupt cursului perimării cererii de recurs, întrucât prin încheierea din 12 octombrie 2021 s-a anulat ca netimbrată cererea de repunere pe rol a cauzei și a fost menținută măsura suspendării judecății. Prin urmare, cererea de repunere pe rol, fiind anulată, nu produce efectul prevăzut de art. 417 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că de la momentul suspendării judecății recursului a trecut un termen mai mare de 6 luni.
Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părții, mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 din același cod, va constata perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 16 decembrie 2019 și a sentinței civile nr. 35 din 17 decembrie 2019, ambele pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 16 decembrie 2019 și a sentinței civile nr. 35 din 17 decembrie 2019, ambele pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 octombrie 2022.