ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1227/2021

Ședința publică din data de 19 mai 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință pronunțată la 11 decembrie 2019 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019, instanța a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta A. pentru achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON aferentă cererii de strămutare ce formează obiectul acestei cauze și a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petentă cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1), (2), (3) și 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 și a sesizat Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1), (2), (3) și 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

Împotriva încheierii menționate mai sus a formulat cerere de reexaminare petenta A., cerere de reexaminare înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. x/2019/a2 din 20.12.2019.

Prin încheierea civilă nr. 3 din 13 ianuarie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a respis cererea de reexaminare formulată de petenta A. împotriva încheierii din 11 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019; a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 formulată de petenta A..

Împotriva încheierii civile nr. 3 din 13 ianuarie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a formulat recurs recurenta-reclamantă A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea dosarului la o altă instanță de la Curtea de apel Timișoara pentru rejudecarea cauzei din acest dosar cu nr. x/2019

Prin încheierea din 10 iulie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, constatând că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii, precum și împrejurarea că acestea nu au cerut, în scris sau oral, judecarea cauzei în lipsă, a suspendat judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii civile nr. 3 din 13 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În urma referatului întocmit la data de 4 februarie 2021 a fost fixat termen la 19 mai 2021 pentru repunerea pe rol, din oficiu, a cauzei, în vederea discutării perimării cererii de recurs.

Verificând incidența în prezenta cauză a sancțiunii perimării, Înalta Curte constată că această excepție este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din noul C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Înalta Curte constată că judecata cererii de recurs a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea de ședință din 10 iulie 2020, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni.

Prin urmare, s-au împlinit cerințele perimării, respectiv, faptul că procesul a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege; rămânerea în nelucrare se datorează culpei părților; nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să constate perimată cererea de recurs, cu consecința prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia perimarea lipsește de efect toate actele de procedură îndeplinite în acea instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii civile nr. 3 din 13 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2021.