ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1041/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1041/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 13 mai 2021
Asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:
Circumstanțele cauzei
La 9 septembrie 2020 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea pricinii care face obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov, secția I civilă.
Prin cererea transmisă prin fax la 4 noiembrie 2019, petenta A. a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în vederea soluționării cererii de strămutare.
Prin încheierea din camera de consiliu din 10 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de petenta A., apreciind că petenta nu s-a conformat dispozițiilor art. 14 alin. (1) din O.U.G nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă în sensul în care nu a depus înscrisurile din care să rezulte veniturile sale, ci a transmis precizări prin care a învederat că nu deține niciun înscris care să ateste că nu realizează venituri.
Prin cererea înregistrată la 13 ianuarie 2020, petenta A. a solicitat reexaminarea încheierii din camera de consiliu din 10 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, solicitând, totodată, sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2), art. 14 alin. (1) și art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.
Prin încheierea din 27 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020.1.1, Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, invocată de petenta A.; a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008.
Cererea de recurs
La 29 ianuarie 2021, petenta A. a declarat recurs împotriva încheierii din 27 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020.1.1 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În cadrul motivelor de recurs, referitor la soluția privind art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008, recurenta A. a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, existând legătura cu soluționarea cauzei. În acest sens a arătat că instanța care s-a pronunțat asupra cererii de ajutor public judiciar a invocat acest articol în motivarea soluției de respingere a cererii.
Învederează că art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008 este indisolubil legat de art. 14 alin. (1) din același act normativ, iar aceste texte trebuie analizate împreună pentru o eficiență juridică efectivă. Cu privire la pragurile de 300 RON, respectiv 600 RON, prevăzute de textul legal a cărui neconstituționalitate se susține, arată că acestea exclud de la accesul la justiție persoanele aflate în situații financiare precare.
Referitor la art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, arată că dispozitivul încheierii atacate nu cuprinde soluția cu privire la sesizarea Curții Constituționale cu neconstituționalitatea acestui articol. Susține că a invocat textele din Constituție încălcate de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 și a arătat cu exactitate teza atacată, respectiv lăsarea la aprecierea discreționară a judecătorului cuantumul taxei judiciare de timbru și libertatea acestuia de a respinge scutirea de la plata taxei a persoanelor vulnerabile financiar.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul petentei A. este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Prin cererea înregistrată la 13 ianuarie 2020, petenta A. a solicitat reexaminarea încheierii din camera de consiliu din 10 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, solicitând, totodată, sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2), art. 14 alin. (1) și art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.
Prin încheierea din 27 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020.1.1, Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, invocată de petenta A. și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008, reținând în considerente că dispozițiile art. 8 alin. (1) și (2) nu au fost aplicate în soluția de respingere a cererii de ajutor public judiciar și că excepția de neconstituționalitate a art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 a fost invocată formal atât timp cât în conținutul cererii de sesizare a Curții Constituționale nu se identifică argumente care să susțină neconstituționalitatea dispozițiilor legale evocate.
Dispozițiile art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008, a căror neconstituționalitate se invocă, statuează în sensul că: "(1)Beneficiază de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 RON. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat. (2) Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 RON, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporție de 50%.
Art. 16 din O.U.G. nr. 51/2008 arată că: "Ajutorul public judiciar poate fi refuzat când este solicitat abuziv, când costul său estimat este disproporționat față de valoarea obiectului cauzei, precum și atunci când acordarea ajutorului public judiciar nu se solicită pentru apărarea unui interes legitim ori se solicită pentru o acțiune care contravine ordinii publice sau celei constituționale."
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de control constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Corelativ, alin. (5) din același articol, dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este limitată de textul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, la constatarea condițiilor de admisibilitate, respectiv excepția să fie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, de către părți, instanță din oficiu sau de procuror, în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă; excepția să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; prevederile a căror neconstituționalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și legea sau ordonanța ori dispoziția din lege sau din ordonanță să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dar analiza lor este graduală, astfel încât dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.
În cauza dedusă judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanței de contencios constituțional cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008, nefiind întrunite cerințele textului legal care să facă posibilă sesizarea.
Astfel, se constată că, la pronunțarea soluției de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar, instanța a avut în vedere că petenta nu a depus înscrisurile prevăzute de art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008. Întrucât depunerea acestora constituia situația premiză pentru analiza condițiilor prevăzute de textele art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă ca fiind neconstituționale nu au legătură cu soluția de respingere a cererii privind ajutorul public judiciar.
Distinct de considerentele din încheierea recurată, Înalta Curte reține că soluția legislativă a făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională respingând, prin Decizia nr. 96/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 512 din 17 mai 2021, obiecția de neconstituționalitate în legătură cu art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008, reținând în motivare că, prin această reglementare se urmărește asigurarea efectivității dreptului de acces la justiție, prin stabilirea unor minime și rezonabile condiții.
În privința excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2013, se reține că acestea nu au legătură cu cauza întrucât aprecierea instanței cu privire la faptul că achitarea taxei judiciare de timbru la care petenta a fost obligată nu este în măsură să pună în pericol întreținerea petentei ori a familiei sale reprezintă argumentul suplimentar din cuprinsul încheierii pronunțate la 10 decembrie 2020, în dosarul nr. x/2020, motivul respingerii cererii fiind, astfel cum s-a arătat anterior, nedepunerea înscrisurilor doveditoare.
Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii recurate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 27 ianuarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.1.1, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 27 ianuarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.1.1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2021.