ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1022/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 octombrie 2021 pe rolul Înaltei Curțio de Casație și Justiție, secția I, sub nr. x/2021, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire a încheierii nr. 2246 din 27 octombrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul Parchetul de plângă Curtea de Apel Cluj.

În motivarea cererii, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 4 și 8 C. proc. civ., revizuentul a arătat, în esență, că încheierea nr. 2246 27 octombrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021 este potrivnică încheierii nr. 2035 din 7 octombrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, întrucât există hotărâri definitive potrivnice, pronunțate de instanțe de același grad (ÎCCJ) ori de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Ca atare, cererea de revizuire este admisibilă pentru contrarietate de hotărâri, deoarece a invocat excepția autorității de lucru judecat în fața instanței în cel de-al doilea proces, după cum se poate observa din încheierea nr. 2246/2021, dar instanța de judecată a omis a se pronunța asupra acesteia, ignorând în întregime precedentul judiciar de admitere a strămutării pronunțate în dosarul nr. x/2021, argument pus în vedere membrilor completului ce au soluționat dosarul nr. x/2021. Revizuirea are menirea de a sancționa încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, astfel încât nu poate să poarte decât asupra celei de-a doua hotărâri.

Totodată, prin excesul prejudiciabil pe care l-a cauzat instanța asupra drepturilor sale, deliberând fără fundament legal, prin reținerea condiției abuzive și eronate potrivit căreia dosarul ce face obiectul cererii de strămutare a fost soluționat la 21 septembrie 2021, în baza căreia a stabilit nelegal respingerea cererii de strămutare, se impun a fi reținute ca motive de revizuire și dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Or, prin nerespectarea dispozițiilor de strictă interpretare de aplicare a legii, instanța a dat mai mult decât s-a cerut, respingerea nelegală a cererii de strămutare constituind abuziv expresia acestui surplus acordat prin încălcarea dispozițiilor art. 145 alin. (2) C. proc. civ., prevederea legală fiind determinantă în adoptarea soluției din hotărârea atacată.

În cauză, un alt motiv de revizuire pe care l-a invocat se regăsește în dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora se poate cere revizuirea când un judecător, martor sau expert, ce au luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză.

Consideră că prin respingerea cererii de strămutare în dosarul nr. x/2021, membrii completului de judecată au săvârșit o serie de infracțiuni. Constatarea infracțiunilor săvârșite de membrii completului învestit cu soluționarea cauzei solicită a se efectua de către instanța de revizuire care se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra infracțiunilor invocate, având în vedere că până la pronunțarea unei hotărâri penale, ar fi blocat inutil și injust procesul civil.

În același condiții a invocat, având în vedere reaua-credință și grava neglijență a membrilor completului care a pronunțat încheierea nr. 2246 din 27 octombrie 2021 în dosarul x/2021 și incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere revizuirea dacă un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv privind exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au condus la influențarea soluției pronunțate. În vederea probării acestor fapte și abateri disciplinare a indicat raportul de cauzalitate care dovedește faptele imputate judecătoarelor, situație care a influențat soluția pronunțată în cauză.

Din expunerea considerentelor instanței rezultă că aceasta nu a examinat nici unul dintre motivele de bănuială legitimă care apar menționate punctual de revizuent și care justificau strămutarea. În schimb, instanța a reținut argumente false în considerentele încheierii finale, fără legătură cu obiectul strămutării, care priveau de fapt o altă soluție, pronunțată anterior încheierii nr. 2246/2021, în cauza privind cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.

Astfel, instanța a reținut că "prin încheierea din 06.10.2021 a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de petentul A., iar potrivit programului de evidență informatizată a instanțelor, dosarul ce face obiectul cererii de strămutare a fost soluționat la data de 21.09.2021".

Or, argumentele mai sus-arătate sunt nelegale și netemeinice deoarece soluționarea dosarului a cărui strămutare se solicită la data menționată sau la orice altă dată ar fi fost soluționat, odată supus strămutării nu constituie nici un impediment legal pentru judecarea cererii de strămutare care, în condiții de legalitate, prin efectul admiterii acesteia, desființa autoritatea de lucru judecat.

În concluzie, solicită admiterea cererii de revizuire, anularea celei din urmă hotărâri, încheierea nr. 2246/2021 și pe fond, admiterea cererii de strămutare prin recunoașterea efectului autorității de lucru judecat din dosarul nr. x/2021, valabil în sensul admiterii cererii sale de strămutare a dosarului nr. x/2021

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2021.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 20 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de petentul A. și a dispus scutirea petentului de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferente cererii de revizuire.

Prin încheierea de ședință din 20 ianuarie 2022 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata cererii de revizuire, pentru lipsa părților.

La termenul din 12 mai 2022, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, urmare a cererii formulate în acest sens de petent și a reținut cauza în pronunțare asupra condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 4 și 8 C. proc. civ.

Examinând cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 4 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce succed:

Cererea de revizuire este îndreptată împotriva încheierii nr. 2246 din 27 octombrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021 prin care a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind strămutarea pricinii care face obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Revizuentul susține că această încheiere este contrară încheierii nr. 2035 din 7 octombrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021 prin care a fost admisă cererea formulată de petentul A. privind strămutarea pricinii care formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj, secția I civilă și strămutată judecata cauzei de la Curtea de Apel Cluj, la Curtea de Apel Oradea, fiind păstrate actele de procedură îndeplinite.

În drept, au fost invocate pe lângă dispozițiile art. 509 alin. pct. 8 C. proc. civ. și ipotezele prevăzute de pct. 1, 3 și 4 ale aceluiași articol.

i)Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe ipoteza prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Prin decizia nr. 866/2015, publicată în M.Of. nr. 69/01.02.2016, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul" din cuprinsul dispozițiilor alin. (1) este neconstituțională doar cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 din cuprinsul acestora, respectiv atunci când după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.

Rezultă că, în privința motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este necesară întrunirea condiției privitoare la evocarea fondului prin hotărârea a cărei revizuire se cere, prevăzută de alin. (1) al normei menționate.

În speță, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv încheierea nr. 2246 din 27 octombrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost soluționat incidentul procedural al strămutării judecării litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

În cadrul soluționării unei cereri de strămutare se pune în discuție imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor raportat la bănuiala legitimă pe care o poate avea o parte că judecătorii ar putea fi părtinitori datorită împrejurării pricinii, calității părților ori vrăjmășiilor locale.

Prin urmare, soluționarea unei cereri de strămutare nu privește "fondul" litigiului, ci doar faptul dacă soluționarea cauzei respective poate fi realizată în condiții de imparțialitate și obiectivitate la instanța inițial sesizată.

Cum, în speță, se solicită revizuirea unei hotărâri prin care s-a soluționat o cerere de strămutare, ce constituie un incident procedural prin care se asigură părților o judecată imparțială în condițiile legii și, prin urmare, nu evocă fondul, cererea de revizuire întemeiată pe ipoteza prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este inadmisibilă.

ii) Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe ipoteza prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri dacă "un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii.".

În acest caz, conform art. 509 alin. (2) C. proc. civ., revizuirea poate viza și hotărâri care nu evocă fondul, cum e cazul în speță, pentru ipoteza judecătorului.

În speță, revizuentul invocă teza de la pct. 3 prin referire la ipoteza judecătorului, considerând că prin respingerea cererii de strămutare prin încheierea nr. 2246/2021, membrii completului de judecată investiți cu soluționarea strămutării au săvârșit o serie de infracțiuni (în special, infracțiunea de înșelăciune) și solicită ca, pe cale incidentală, instanța de revizuire să constate existența infracțiunilor pretins săvârșite.

Or, conform ipotezei de la pct. 3, în acest caz trebuie să existe o hotărâre definitivă de condamnare pentru o infracțiune privitoare la pricină a unui judecător care a luat parte la judecată, iar această împrejurare să fi influențat soluția pronunțată în cauză, cerințe ce nu sunt îndeplinite în cauză, situație în care cererea de revizuire este inadmisibilă.

De asemenea, posibilitatea instanței de revizuire de se pronunța, pe cale incidentală, cu privire la existența sau inexistența infracțiunilor invocate de revizuent se poate face, conform celor prevăzute expres de art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., numai atunci când constatarea infracțiunilor nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, fie ca urmare a faptului că acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare sau exercitată, fie pentru că a intervenit amnistia sau o altă cauză de înlăturare a răspunderii penale, dovada impedimentului legal incumbând revizuentului. Cum, în speță, această dovadă nu a fost făcută, solicitarea revizuentului sub acest aspect nu poate fi primită, fiind inadmisibilă.

În consecință, cererea de revizuire întemeiată pe ipoteza prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

iii) Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe ipoteza prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Punctul 4 al art. 509 C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire ce poate fi invocat atunci când un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză.

Astfel, se prevede expres condiția caracterului definitiv al sancțiunii aplicate judecătorului, precum și cerința ca împrejurările pentru care a intervenit sancționarea să fi influențat soluția pronunțată în cauză.

În speță, aceste cerințe legale nu sunt îndeplinite, simplele afirmații ale revizuentului în sensul că reaua-credință și grava neglijență ar rezulta în cauză din faptul că membrii completului de judecată au dispus respingerea cererii de strămutare în condițiile în care anterior aceeași instanță a admis o altă cerere de strămutare formulată de petent neputând fi apte pentru a atrage îndeplinirea cerințelor legale, motiv pentru care și cererea de revizuire întemeiată pe ipoteza prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

iv) Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe ipoteza prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prioritar, Înalta Curte reține că este învestită și cu cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind competentă a o soluționa, întrucât hotărârea a cărei revizuire se cere este încheierea nr. 2246/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, iar conform art. 510 alin. (2) din același cod, "În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță.", astfel că nu se impune a fi primită solicitarea de disjungere a acesteia formulată de revizuent prin notele scrise, dispozițiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ. având relevanță numai asupra căii de atac a recursului ce poate fi exercitată împotriva hotărârii prin care se soluționează o cerere de revizuire întemeiată pe pct. 8.

Revizuentul a solicitat instanței anularea încheierii nr. 2246 din 27 octombrie 2021 și în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă care deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, atât în ipotezele în care instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, cât și în cazurile în care încălcarea se manifestă la nivelul statuărilor diferite prin considerente asupra acelorași elemente litigioase care au rol decizoriu asupra soluției.

În lumina dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 și 430, 431 C. proc. civ., pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu (adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză) sau în litigii diferite, dar între care există o anumită legătură (când identitatea celor trei elemente se regăsește doar parțial); hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunțate în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

În ceea ce privește condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat, și anume interzicerea reluării aceleiași judecăți, în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, s-a susținut că încheierea a cărei anulare se cere - prin care a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind strămutarea pricinii care face obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Cluj, secția I civilă este contrară încheierii nr. 2035 din 7 octombrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021 prin care a fost admisă cererea formulată de petentul A. privind strămutarea pricinii care formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj, secția I civilă și strămutată judecata cauzei de la Curtea de Apel Cluj, la Curtea de Apel Oradea, fiind păstrate actele de procedură îndeplinite.

Așadar, sub aspectul obiectului, identitatea între cele două litigii în care s-au pronunțat hotărârile pretins contrare nu se verifică, întrucât încheierile pretins potrivnice au soluționat cereri de strămutare ale unor dosare distincte.

Așa fiind, cum între hotărârile pretins contradictorii nu există identitate de obiect, se constată că prin pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită nu s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, cererea de revizuire fiind, sub acest aspect, inadmisibilă.

Cât privește însă pretinsa contrarietate de considerente între încheierea nr. 2246/2021, ce a respins cererea de strămutare a dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Cluj, și încheierea nr. 2035/2021, ce a admis cererea de strămutare a dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj, afirmată de parte ca fiind prezentă sub aspectul evaluării diferite a motivelor de bănuială legitimă constând în imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Cluj, se constată că o evaluare a motivului invocat nici nu poate avea loc, sub acest aspect revizuirea nefiind posibilă în considerarea dispozițiilor art. 144 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "Încheierea asupra strămutării se dă fără motivare". Aceasta întrucât este de neconceput o revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. constând în contrarietatea considerentelor unor hotărâri care, potrivit legii, se dau fără motivare și cărora le lipsesc în mod real considerentele.

A specula asupra considerentelor avute în vedere de cele două instanțe în soluționarea cererilor de strămutare ce au vizat dosare diferite, așa cum propune revizuentul atunci când invocă o contrarietate a considerentelor inexistente ale celor două hotărâri avute în vedere, înseamnă a deschide calea unei judecăți speculative și discreționare într-o procedură, cea a revizuirii, care poate constitui ea însăși un factor de insecuritate juridică atunci când este utilizată peste sau dincolo de permisiunea strict reglementată a legiuitorului.

Tocmai întrucât consideră că unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca hotărârile judecătorești definitive să nu fie repuse în discuție (cauza Brumărescu împotriva României), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu că securitatea juridică presupune că nicio parte în proces nu este îndreptățită să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive doar în scopul de a obține o reexaminare a cauzei. Competența instanțelor sesizate cu o cerere de revizuire trebuie exercitată doar pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, nu pentru a efectua o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat și simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra problemei juridice ridicată de cauza respectivă nu este un motiv pentru reexaminare. Cu toate acestea, exigențele respectării principiului securității nu sunt absolute, instanța europeană admițând că, în anumite circumstanțe, cu caracter excepțional, redeschiderea unei proceduri poate fi măsura reparatorie cea mai adecvată în cazul în care art. 6 din Convenție a fost încălcat. În orice caz, revizuirea ar trebui să fie exercitată de autorități pentru a realiza, în cel mai mare grad posibil, un echilibru just între interesele aflate în joc.

Luând în considerare toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire dedusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 2246 din 27 octombrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Fără cale de atac, în ceea ce privește soluția dată asupra cererii de revizuire întemeiate pe ipotezele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 4 C. proc. civ.

Cu recurs, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători, pentru soluția dată cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2022.