ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2211/2021

Ședința publică din data de 20 octombrie 2021 Analizând actele de la dosar, constată și reține următoarele: Prin încheierea din 05.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019, a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de reclamanta A. și, în consecință, a fost sesizată Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1), (2) și 3 și art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008. Totodată, a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenței juridice și apărării prin avocat formulată de apelanta-reclamantă A.. Împotriva acestei încheieri, apelanta-reclamantă a formulat cerere de reexaminarea cererii de ajutor public judiciar pentru plata onorariului avocat.

Prin încheierea nr. 2/CC/14.01.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei de interes, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 și cererea de reexaminare. Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei la o altă instanța egală în grad spre rejudecare. În motivare, autoarea căii de atac a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. din perspectiva necitării acesteia pentru termenul la care a fost soluționată cererea de reexaminare și a nemotivării încheierii atacate.

Astfel, subsumat primului motiv de recurs, aceasta a afirmat că raportat la faptul că prin cererea de reexaminare a fost invocată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) - (3) și art. 16 din O.U.G. nr. 51/2008, precum și la dispozițiile art. 224 C. proc. civ., hotărârea este nelegală, întrucât recurenta nu a fost citată pentru termenul la care a fost soluționată cererea sa. Din prisma celui de-al doilea motiv de nelegalitate invocat, recurenta a susținut că instanța de apel nu a analizat cererea de reexaminare și în raport cu art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 și nici nu s-a pronunțat asupra acestui motiv, deși a fost invocat de recurentă în susținerea cererii de acordare a ajutorului public judiciar.

În continuare, autoarea căii de atac a evocat dispozițiile legale sus-menționate, subliniind că în cauză erau îndeplinite condițiile prevăzute de această normă legală pentru admiterea cererii de acordare a ajutorului public judiciar. În acest sens, a arătat că datorită numărului mare de dosare aflate pe rolul instanțelor judecătorești, în care aceasta este parte și costurilor ridicate pe care este obligată să le suporte pentru soluționarea lor, nu deținea mijloacele materiale pentru a putea angaja un avocat care să o reprezinte în dosarul nr. x/2019. Totodată, a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008, susținând că valoarea venitului mediu lunar prevăzut a fost stabilit în anul 2008, fără ca aceasta să mai fie actualizate cu salariul minim pe economie din 2019 și cu rata inflației.

Astfel, a arătat că prevederile legale a căror neconstituționalitate a invocat-o încalcă art. 16, 21 și 47 din Constituția României. Conchizând, a afirmat că cele trei condiții prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 sunt îndeplinite. Intimata nu a depus întâmpinare. Prin încheierea din 23.09.2020, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că, deși au fost legal citate, părțile nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nu au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor. La 17.06.2021 a fost întocmit referatul cu propunere de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, potrivit art. 416 C. proc. civ. Astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu excepția perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 C. proc.

civ., reține următoarele: Dispozițiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni. În accepțiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancțiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancțiune procedurală, cât și de act de desistare de la judecată a părții.

Reglementată pentru a asigura soluționarea cauzei cu celeritate în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar și pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părților din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de textul de lege enunțat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni și vina părții, instanța putând să o constate și din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ. Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a fost la 23.09.2020, când cauza a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., iar de la această dată părțile nu au efectuat niciun act de procedură, fiind, astfel, în culpă procesuală În aceste condiții, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 și art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii nr. 2/CC/14.01.2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019. Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2021.