ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2110/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2110/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 19 octombrie 2022
Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 12 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 126 din Constituția României în raport cu art. 1, art. 13 și art. 124 din Constituția României.
La 25 iulie 2022, recurentul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 12 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
La 25 august 2022, intimata B. S.R.L. a transmis întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
La 13 octombrie 2022, recurentul a depus o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv a Minutei nr. 2836 din 2 iulie 2015 a Curții de Apel Iași.
La 13 octombrie 2022, recurentul a depus o cerere de amânare/suspendare a cauzei conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere hotărârea instanței supreme, pronunțată în dosarul nr. x/2022.1, prin care s-a constatat că petentul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Cu titlu prealabil, instanța constată că nu se impune a se da curs solicitării anterior menționate, față de dispozițiile legale invocate și de obiectul recursului pendinte.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului, Înalta Curte reține următoarele:
Cu titlu prealabil, se reține că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".
Recursul are ca obiect soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 126 din Constituția României.
Înalta Curte constată că recursul este exercitat peste termenul legal de declarare a căii de atac, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora, recursul trebuie exercitat în termen de 48 de ore de la pronunțare.
Conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care a fost respinsă motivat cererea de sesizare a Curții Constituționale este supusă recursului în termen de 48 de ore de la pronunțare.
De asemenea, art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., prevede că: "Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează; 1. Când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare".
Art. 185 C. proc. civ. reglementează sancțiunea ce intervine în cazul nerespectării termenelor procedurale. Astfel, "(1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. (2) În cazul în care legea oprește îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interes".
În aplicarea dispozițiilor legale amintite, termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului declarat împotriva soluției pronunțată în cadrul încheierii din 12 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 126 din Constituția României, a început să curgă la data pronunțării acesteia, respectiv la 12 iulie 2022, acesta împlinindu-se la data de 14 iulie 2022, conform dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Potrivit dovezii de transmitere a cererii de recurs, rezultă că această cale de atac a fost exercitată la data de 25 iulie 2022, peste termenul legal, peremptoriu și imperativ stabilit de legiuitor pentru exercitarea căii de atac a recursului întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Or, nerespectarea termenelor, procedural, atrage sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte reține că formularea cererii de recurs la data de 25 iulie 2022, peste termenul de 48 de ore defipt de prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 atrage sancțiunea anulării potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte constată că recurentul nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispozițiile legale, astfel încât în raport de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 185 alin. (1) din același cod, va respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 12 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.
Totodată, având în vedere că recursul a fost respins ca tardiv, iar recurentul a solicitat, în această fază procesuală, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv a Minutei nr. 2836 din 2 iulie 2015 a Curții de Apel Iași, Înalta Curte a reținut că nu se mai impune analizarea acestei cereri, întrucât verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 nu aduce autorului acestui demers judiciar niciun beneficiu procesual, câtă vreme dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă nu vizează textele normative care statuează asupra obligației părții de a exercita calea extraordinară de atac a recursului în cadrul termenului prevăzut de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 12 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2022.