ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 675/2019

După deliberare, asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin încheierile de ședință din 27 iunie 2018 și 2 iulie 2018, pronunțate în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins cererile de recuzare formulate de petenta A. împotriva doamnei judecător B., președinte al completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de strămutare ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018

Împotriva acestor încheieri de ședință a formulat recurs recurenta-petentă A., invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înalte Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 27 iulie 2018, sub nr. x/2018, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 10.

Prin rezoluția completului din data de 6 septembrie 2018, s-a stabilit în sarcina recurentei-petente obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, în raport de dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii.

Având în vedere că, atașat cererii de recurs, recurenta-petentă a depus cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, prin aceeași rezoluție, în cauză, a fost fixat termen la data de 12 septembrie 2018 pentru soluționarea acestei cereri.

Obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON a fost comunicată recurentei-petente la data de 18 septembrie 2018, potrivit mențiunii de pe dovada de comunicare aflată la dosar.

Prin încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte a respins cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de petenta A. în Dosarul nr. x/2018. Încheierea a fost comunicată recurentei-petente la data de 21 septembrie 2018, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosar.

La data de 24 septembrie 2018, recurenta-petentă a depus o cerere prin care a solicitat reducerea, eșalonarea sau amânarea plății taxei judiciare de timbru aferente cererii de recurs, iar, la data de 26 septembrie 2018, a formulat cerere de reexaminare a încheierii de ședință din data de 12 septembrie 2018, pronunțată de această instanță în Dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar depusă împreună cu cererea de recurs.

Cererea de reexaminare formulată de către petentă împotriva încheierii de ședință din data de 12 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 11 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018.1.

Încheierea prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a fost comunicată recurentei-petente la data de 30 octombrie 2018, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar.

Totodată, recurentei-petente i-a fost recomunicată, la data de 7 noiembrie 2018, obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, sub sancțiunea anulării cererii, potrivit dovezii de comunicare aflate la dosar.

La data de 17 noiembrie 2018, recurenta-petentă a depus note de ședință prin care a precizat că la data de 24 septembrie 2018, a formulat a doua cerere de acordare a ajutorului public judiciar, prin care a solicitat reducerea, eșalonarea sau amânare plății taxei judiciare de timbru în sumă de 200 RON, cerere cu privire la care nu i-a fost comunicat modul de soluționare. A invocat că prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în raport de împrejurarea că pricina se circumscrie materiei litigiilor de muncă, iar, potrivit art. 270 C. muncii și art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013, aceste litigii sunt scutite de taxă judiciară de timbru

Totodată, a arătat că pe rolul Curții Constituționale se află în curs de soluționare Dosarele nr. x/2017 și nr. y/2017, care au ca obiect excepția de neconstituționalitate pe care a invocat-o cu privire la dispozițiile art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, și a solicitat să se dispună amânarea pronunțării deciziei în prezentul dosar până la pronunțarea Curții Constituționale asupra acestei excepții.

După comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin care a fost reținută excepția netimbrării căii de atac, la data de 21 decembrie 2018, recurenta-petentă a depus note scrise prin care a susținut că în mod eronat s-a reținut că solicitarea sa din data de 24 septembrie 2018 nu reprezintă o cerere nouă de acordare a ajutorului public judiciar.

De asemenea, a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței prin avocat și a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008.

Recurenta-petentă a precizat și că pe rolul Curții Constituționale se află înregistrate trei dosare care au ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate (Dosarele nr. x/2017, nr. y/2017 și nr. zD/2017).

Totodată, a solicitat, în temeiul art. 413 alin. (1) și (2) C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la pronunțarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/20018 (arătând că, în cazul admiterii excepției, este dovedită incompatibilitatea doamnei judecător B.) și până la soluționarea definitivă a Dosarului penal nr. x/2018 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

În cauză a fost fixat termen la data de 23 ianuarie 2019 pentru soluționarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței prin avocat, formulată de către recurenta-petentă, precum și pentru verificarea caracterului timbrabil al cererii de recurs.

Prin încheierea de ședință din data de 23 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte a constatat că recurenta-petentă A. datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON pentru soluționarea recursului ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 și a respins cererea formulată de către aceeași parte privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma asistenței prin avocat. Această încheiere a fost comunicată recurentei-petente la data de 12 februarie 2019, potrivit mențiunii de pe dovada de înmânare aflată la dosar.

Prin notele scrise depuse la data de 18 februarie 2019, recurenta-petentă a solicitat ca instanța să se pronunțe asupra cererii sale de acordare a ajutorului public judiciar, formulată la data de 24 septembrie 2018.

La aceeași dată, recurenta-petentă a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii de ședință din data de 23 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, cerere care a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 28 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. x/2018.1. Încheierea a fost comunicată recurentei-petente la data de 12 martie 2019, conform dovezii de înmânare aflate la dosar.

Prin rezoluția din data de 7 martie 2019, în cauză a fost fixat termen la data de 27 martie 2019, în complet de filtru, fără citarea părților, pentru analiza admisibilității în principiu a prezentului recurs, precum și în vederea soluționării, în dosar asociat, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Înalta Curte, prin încheierea de ședință pronunțată la data de 27 martie 2019 în Dosarul nr. x/2018.2, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, formulată de recurenta-petentă A. în Dosarul nr. x/2018.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte va analiza cu prioritate, excepția netimbrării recursului, cu privire la care constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în cuprinsul acestei ordonanțe.

Conform prevederilor art. 24 din același act normativ, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiași articol, statuează că neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 6 septembrie 2018, s-a stabilit în sarcina recurentei-petente obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, sub sancțiunea anulării cererii, obligație care a fost confirmată și prin încheierea de ședință din data de 23 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul fixat de către instanță, sub sancțiunea anulării cererii, fost comunicată recurentei-petente, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosar și menționate în cele arătate anterior.

Totodată, Înalta Curte reține că cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plată a taxei judiciare de timbru formulată de către recurenta-petentă a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2018, soluție care a fost menținută prin respingerea cererii de reexaminare, prin încheierea de ședință din data de 11 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2011.1.

În ceea ce privește susținerile recurentei-petente vizând formularea unei noi cereri de acordare a ajutorului public judiciar la data de 24 septembrie 2018 (înregistrată la data de 27 septembrie 2018), cu privire la care partea pretinde că instanța nu s-a pronunțat, Înalta Curte apreciază că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, așa cum s-a reținut și prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, la momentul soluționării cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii de ședință din data de 12 septembrie 2018, la dosar se afla înregistrată cererea recurentei-petente formulată la data de 24 septembrie 2018 (înregistrată la data de 27 septembrie 2018), iar instanța care a analizat cererea de reexaminare a avut în vedere și dovezile depuse de către parte atașat acestei cereri, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință din data de 11 octombrie 2018 (pagina 3, ultimul paragraf).

Prin urmare, cele susținute de către recurenta-petentă prin cererea formulată la data de 24 septembrie 2018 (înregistrată la data de 27 septembrie 2018) au fost avute în vedere și analizate de către completul de judecată care a soluționat cererea de reexaminare, astfel încât ele nu mai pot fi repuse în discuție, iar cererea nu poate fi apreciată ca fiind o nouă cerere de ajutor public judiciar.

Nici din perspectiva faptului că recurenta-petentă a solicitat reducerea, eșalonarea sau amânarea plății taxei judiciare de timbru, iar prin cererea atașată recursului aceasta solicitase scutirea de plată, nu se poate reține formularea unei noi cereri de ajutor public judiciar, atât timp cât temeiul de drept în baza căruia aceste facilități privind taxa judiciară de timbru pot fi acordate îl reprezintă dispozițiile aceluiași text de lege, respectiv art. 6 lit. d) din O.U.G. nr. 51/2008 (temei invocat în ambele solicitări de către recurenta-petentă), iar condițiile ce se impun a fi respectate pentru acordarea oricăreia dintre acestea sunt aceleași și ele au fost analizate de către instanță.

În ceea ce privește afirmațiile recurentei-petente în sensul că a înțeles să formuleze cererea din data de 24 septembrie 2018 ca urmare a mențiunii de pe adresa instanței din data de 12 septembrie 2018 (comunicată recurentei-petente la data de 18 septembrie 2018), Înalta Curte reține că acesta nu este un aspect care să susțină concluzia formulării unei noi cereri de ajutor public judiciar cu privire la obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, ci reprezintă o justificare a conduitei părții.

Pe de altă parte, constată că, într-adevăr, în cuprinsul acestei comunicări se menționează că reclamantul are posibilitatea de a formula cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, însă această precizare este supusă condiției de a formula cererea în condițiile legii (aspect care rezultă din chiar cuprinsul comunicării).

Or, conform dispozițiilor art. 12 C. proc. civ., drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

În speță, odată cu recursul promovat în cauză, recurenta-petentă a formulat și cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma prevăzută de art. 6 lit. d) din O.U.G. nr. 51/2008, exercitând acest drept recunoscut de lege, în scopul de a obține o facilitate la plata taxei judiciare de timbru, cerere care a fost respinsă.

Având în vedere că, prin încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2018, instanța a analizat cererea și a arătat care sunt motivele pentru care partea nu poate beneficia de acordarea ajutorului public judiciar vizând taxa judiciară de timbru, conduita acesteia de a depune o nouă cerere întemeiată pe aceleași dispoziții legale, nu poate fi considerată ca fiind una care să se circumscrie dispozițiilor art. 12 C. proc. civ. și care să atragă îndeplinirea cerinței privind formularea cererii în condițiile legii.

Prin urmare, Înalta Curte, reținând că recurenta-petentă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși această obligație i-a fost comunicată, constată că cererea de recurs nu îndeplinește cerința impusă de prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., aspect de natură a atrage sancțiunea nulității prevăzute de alin. (3) al aceluiași articol și, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

În ceea ce privește cererea de suspendare a judecării prezentului recurs, Înalta Curte reține că recurenta-pârâtă a solicitat suspendarea judecării prezentei căii de atac până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008, excepție care face obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 2183D/2017, nr. 1862D/2017, nr. 1256D/2017, nr. 1257D/2017 și nr. zD/2017, susținând că în cazul admiterii excepției de către instanța de contencios constituțional este dovedită incompatibilitatea doamnei judecător B., respectiv motivele de imparțialitate.

Totodată, recurenta-petentă a solicitat suspendarea judecării recursului până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, despre care, în cererea de recurs, a arătat că a fost format ca urmare a plângerii pe care a formulat-o împotriva doamnei judecător B..

Înalta Curte constată că în cauză nu s-a reținut admisibilitatea în principiu a căii de atac și, prin urmare, nu se va dispune acordarea unui termen pentru judecata pe fond a recursului.

Or, motivele invocate de către recurenta-petentă în susținerea cererii de suspendare vizează judecata fondului recursului îndreptat împotriva încheierilor prin care au fost respinse cererile de recuzare, astfel încât aceasta nu poate fi supusă analizei instanței în procedura de filtru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-petentă A. împotriva încheierilor de ședință din 27 iunie 2018 și 2 iulie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. x/2018.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2019.

Procesat de GGC - GV