ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 29/2019

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale la data de 6 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Serviciul Român de Informații Externe solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâtul să-i deconspire, să-i identifice și să-i pună la dispoziția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe cei care o spionează ilegal, fără mandat de la judecător și care i-au violat corespondența, sub sancțiunea de a plăti daune-interese de câte 1000 euro/zi începând cu data de 6 ianuarie 2012, până la data la care spionii menționați vor fi puși la dispoziția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și trimiși în judecată pentru infracțiunile pe care aceștia le-au săvârșit pentru prejudicierea reclamantei.

Prin Sentința civilă nr. 1 din 11 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția civilă.

La data de 12 februarie 2018, reclamanta A. a declarat apel împotriva Sentinței civile nr. 1 din 11 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

Prin raportul întocmit, magistratul-asistent a constatat că reclamanta A. a declarat apel împotriva sentinței evocate anterior însă, față de dispozițiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența de a soluționa apeluri, sens în care cererea va fi analizată ca recurs.

În cuprinsul cererii, reclamanta a criticat sentința atacată cu privire la soluția de declinare a competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția civilă, susținând în acest sens că i-au fost încălcate dreptul de acces la un tribunal competent, dreptul la o cale de atac efectivă și eficientă și dreptul de proprietate.

Totodată, reclamanta a mai solicitat sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii pentru ca judecătoarea B. să fie suspendată din funcția de judecător, deoarece aceasta nu a soluționat litigiul, procedând în mod nelegal la declinarea soluționării cauzei.

Prin urmare, reclamanta a solicitat anularea Sentinței civile nr. 1 din 11 ianuarie 2018 și trimiterea dosarului Curții de Apel Târgu Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale pentru a fi judecat în conformitate cu dispozițiile art. 96 alin. (4) C. proc. civ., având în vedere calitatea pârâtului.

La data de 10 mai 2018, intimatul-pârât Statul Român prin Serviciul de Informații Externe a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că recursul declarat împotriva unei sentințe de declinare a competenței cauzei este inadmisibil.

La data de 31 mai 2018, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate de pârât prin întâmpinare.

Prin încheierea din 5 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a transpus recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 1 din 11 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, în completul de filtru în vederea efectuării procedurii de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin rezoluția aflată la dosar, Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o taxă judiciară de timbru în valoare de 100 RON.

La data de 28 iunie 2018, reclamanta a depus note scrise prin care a susținut că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, astfel încât în mod greșit i s-a pus în vedere să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

Prin raportul întocmit la data de 10 septembrie s-a constatat că recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 1 din 11 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale nu este admisibil în principiu, având în vedere dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 octombrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 8 noiembrie 2018, recurenta A. a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea căii de atac astfel cum a fost formulată.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la data de 15 ianuarie 2019.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că recursul reclamantei A. este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul pendinte are ca obiect Sentința civilă nr. 1 din 11 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, prin care a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția civilă.

Recursul este o cale extraordinară de atac și poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ., "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".

În speță, obiectul recursului îl reprezintă sentința prin care s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței, dosarul fiind declinat instanței apreciată a fi competentă, astfel încât, sentința atacată cu recursul pendinte este o hotărâre nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 1 din 11 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 1 din 11 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2019.

GGC - GV