ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1195/2021

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7 septembrie 2017 pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B..

Prin încheierea civilă nr. 103/CC din 16 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

Împotriva acestei încheieri reclamantul a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea din Camera de Consiliu de la 28 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii civile nr. 103/CC din 16 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Prin decizia civilă nr. 6 din 26 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, s-a respins excepția necompetenței funcționale a secției de litigii de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel Timișoara și s-a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 103/16.10.2017, pronunțate de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2017.

La data de 29 martie 2019 contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 6 din 26 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, aceasta fiind înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, sub nr. x/2019.

Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 17 din 9 mai 2019, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 6 din 26 februarie 2019, pronunțate Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat cerere de revizuire, înregistrată la data de 4 iunie 2019 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 22 din 17 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 17 din 9 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2019.

La data de 7 octombrie 2020 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 22 din 17 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a prezentat nemulțumirile sale privind activitatea Casei de Pensii Timiș, arătând că nu este respectată Legea nr. 544/2001. Totodată, a susținut că a solicitat să se depună la dosar și dovezile pentru care s-a reținut 50% din salarii și apoi din pensii "fără dovezi în dosar, numai cu protocoale ilegale".

Recurentul a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilității în principiu a recursului, raport care, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat recurentului A., cu mențiunea că acesta poate depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurentul nu a înțeles să uzeze de acest drept.

Ulterior, prin rezoluția din 17 martie 2021, s-a fixat termen la data de 13 mai 2021 pentru examinarea stadiului recursului.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepția nulității recursului invocată din oficiu, în temeiul art. 248 C. proc. civ., asupra căreia se rețin următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că:

"aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din conținutul art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că prin cererea de recurs recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, nu se poate considera că afirmațiile recurentului din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.. Acestea trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentații juridice care să vizeze soluția pronunțată de instanța de revizuire, respectiv aceea de constatare a perimării cererii de revizuire, instanța de recurs neputându-se substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea unor nemulțumiri față de soluția pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

Față de considerentele expuse, întrucât accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 22 din 17 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2021.