ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1811/2022

Ședința publică din data de 28 septembrie 2022

Asupra admisibilității în principiu a recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la 25 iulie 2016, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâta C.., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate stingerea obligațiilor născute în baza contractului de credit ipotecar pentru persoane fizice nr. x din 30 iulie 2008 și a contractului de ipotecă autentificat sub nr. x din 30 iulie 2008 de B.N.P. Asociați D. și E., încheiate între reclamanți și F. S.A. și să dispună obligarea pârâtei la eliberarea către reclamanți a unei adeverințe din care să rezulte stingerea oricărei obligații izvorâte din contractele menționate.

Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr. 2416 din 26 martie 2018, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 2834 din 21 noiembrie 2018, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată, iar în urma rejudecării, a admis acțiunea, a constatat stingerea oricărei obligații izvorâte din contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr. x din 30 iulie 2008 și din contractul de ipoteca autentificat sub nr. x din 30 iulie 2008 de B.N.P. Asociați D. și E. și a obligat intimata-pârâtă să elibereze dovada stingerii obligațiilor rezultate din contractele menționate.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs.

Prin încheierea din 21 iulie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a constatat că, în cauză, a intervenit transmisiunea calității procesuale de la C.. către G.., ca urmare a cesiunii de creanță din 11 iunie 2018, iar prin încheierea din 3 noiembrie 2020, aceeași instanță, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina recurentei, cu privire la întocmirea notei de timbraj aferente recursului, cu consecința timbrării în mod corespunzător.

La 26 februarie 2021, G.. a solicitat repunerea cauzei pe rol.

Prin încheierea din 7 aprilie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a anulat ca netimbrată cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de G.., și a menținut măsura suspendării.

Prin decizia nr. 230 din 15 septembrie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis excepția de perimare și a constatat perimat recursul.

Împotriva acestei decizii, G.. a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, a arătat că, prin încheierea din 3 noiembrie 2020, s-a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., reținând că recurenta nu a depus nota de timbraj raportat la cuantumul creditului apreciat ca fiind neachitat și taxa judiciară de timbru aferentă; or, cauza care a condus la suspendarea judecării pricinii nu mai subzistă, deoarece a depus atât nota de timbraj, cât și taxele judiciare de timbru aferente recursului și cererii de repunere pe rol, fiind achitate sumele de 7.339 RON, conform art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv de 3.669,5 RON, în baza art. 9 lit. g) din aceeași ordonanță.

Totodată, cererea de repunere pe rol formulată la 26 februarie 2021 a întrerupt cursul termenului de perimare de 6 luni, reglementat de art. 416 C. proc. civ., care a început să curgă de la 3 noiembrie 2020; cererea de repunere pe rol a fost respinsă prin încheierea din 7 aprilie 2021, iar împotriva acesteia a declarat recurs la 31 mai 2021, care a fost înregistrat pe rolul instanței supreme, context în care cursul perimării a fost suspendat.

Recursul, fiind de competența Înaltei Curți, a urmat procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ., prin raportare la data începerii procesului.

Prin încheierea din 18 mai 2022 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că:

Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., termenul de recurs în cazul hotărârilor care constată perimarea este de 5 zile de la pronunțare.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

Totodată, potrivit art. 182 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., termenul care se socotește pe zile se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură, cu excepția situației în care este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, când termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile.

Înalta Curte constată că decizia atacată a fost pronunțată la 15 septembrie 2021, iar recursul a fost declarat și trimis pe email în conformitate cu prevederile art. 183 alin. (1) C. proc. civ. la 25 octombrie 2021, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege.

Dând eficiență prevederilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea autoarei căii de atac a fost depusă după expirarea termenului de 5 zile.

De asemenea, se reține că recurenta-reclamantă nu a solicitat repunerea în termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului, în condițiile art. 186 din C. proc. civ.

Așa fiind, recursul a fost declarat după împlinirea termenului, împrejurare care atrage incidența art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui drept procesual atrage decăderea părții din exercitarea dreptului, actul de procedură afectat de acest viciu fiind lovit de nulitate.

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei juste și previzibile administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca tardiv recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-intervenientă S.C. G. împotriva deciziei nr. 230 din 15 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2022.