ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1804/2022

HOTĂRÂRE

28.09.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1804/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 28 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24 noiembrie 2021 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.., a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L. obligarea acesteia la plata sumei de 810.686,36 RON.

În motivare, s-a arătat că între cele două părți s-a încheiat contractul de furnizare nr. x/7.09.2020 având ca obiect furnizarea de cărbune energetic lignit în cantitate de 100.000 tone/lot. Pârâta avea obligația de plată a contravalorii lui în termen de 30 de zile de la înregistrarea facturii. În condițiile în care creanța sa este certă, lichidă și exigibilă, iar plata cu întârziere atrage obligația plății dobânzii stipulate convențional, se impune admiterea cererii.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1535, 1516, 1808 C. civ., art. 453, 451 și 663 C. proc. civ.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Bihor, arătând că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie adresată instanței de la sediul pârâtei, care se află în mun. Târgu Jiu, în cuprinsul contractului prevăzându-se că, în măsura în care intervin divergențe între părți, competența de soluționare aparține instanțelor competente.

Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, prin sentința nr. 32/LP/2022 din 16 februarie 2022, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin intermediul cererii formulate reclamanta urmărește realizarea unui drept de creanță, fiind incidente dispozițiile generale instituite de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care reia regula actor sequitur forum rei.

Reținerea incidenței unei competențe alternative presupune întrunirea condițiilor speciale prevăzute de legiuitor, reclamanta făcând trimitere la dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. Din examinarea acestor dispoziții rezultă că este posibilă învestirea unei alte instanțe de judecată în situația în care cererea de chemare în judecată vizează executarea contractului, iar în cuprinsul acestuia s-a prevăzut locul executării, fie chiar în parte, a obligației.

Lecturând cuprinsul contractului nr. x/7.09.2020 rezultă că nu s-a stipulat în mod distinct locul executării contractului. În aceste condiții determinarea lui se face prin raportare la dispozițiile legale incidente, inclusiv art. 1494 alin. (1) C. civ.

Această aplicare a unor dispoziții legale nu determină, însă, prin extindere și incidența prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. din moment ce legiuitorul a avut în vedere ca temei al determinării competenței alternative voința părților exprimată în cuprinsul contractului încheiat între ele.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Gorj sub același număr de dosar.

Prin sentința nr. 61/2022 din 30 mai 2022, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, a constatat ivit conflictul negativ de competență între instanțele sesizate și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, în materie de competență teritorială, cererea de chemare în judecată va fi introdusă la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel (art. 107 C. proc. civ.).

Art. 113 alin. (1) C. proc. civ. reglementează competența teritorială alternativă, în sensul că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - art. 112, mai este competentă, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației - art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., or, transpunând speței aceste dispoziții coroborate cu prevederile contractuale conform cărora părțile au convenit expres la art. 14.3 din contract, la capitolul "Condiții de livrare", că locul și livrarea cărbunelui energetic tip lignit se face "franco depozit Gara Episcopia Bihorului" - localitate aflată în circumscripția teritorială a Tribunalului Bihor și reclamantul alegând ca între două instanțe de judecată competente teritorial alternativ, să învestească cu soluționarea acțiunii Tribunalul Bihor, ca instanță de executare, fie și în parte, a obligațiilor contractuale, este evident că acesta are competența teritorială în soluționarea prezentei acțiuni.

Ca atare, față de convenția expresă a părților privind locul și condițiile de livrare a cărbunelui, se reține că în favoarea Tribunalului Bihor operează normele de competență teritorială alternativă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub același număr de dosar.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanțe -Tribunalul Bihor și Tribunalul Gorj - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre ele este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență.

În cauză, instanța a fost sesizată cu o acțiune în pretenții, având ca obiect plata prețului izvorât din contractul de furnizare nr. x din 7 septembrie 2020, potrivit căruia, sub denumirea marginală "Soluționarea litigiilor", "achizitorul și furnizorul [părțile din prezenta cauză] vor face toate eforturile pentru a rezolva pe cale amiabilă, prin tratative directe orice neînțelegere sau dispută care se poate ivi între ei în cadrul sau în legătură cu îndeplinirea contractului. Dacă după 15 zile de la începerea acestor tratative, achizitorul și furnizorul nu reușesc să rezolve în mod amiabil o divergență contractuală, fiecare poate solicita ca disputa să se soluționeze de către instanțele necompetente, potrivit legislației în vigoare" (art. 22).

Potrivit art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Această normă reglementează competența de drept comun din punct de vedere teritorial pentru judecata în primă instanță, în sensul că, în absența unei norme contrare, instanța competentă este cea prevăzută în art. 107 C. proc. civ.

În speță, deși în cuprinsul art. 14.3 din contract, s-au stabilit locul și condițiile de livrare a mărfii ca fiind "franco depozit Gara Episcopia Bihorului", obiectul litigiului se circumscrie obligației de plată a prețului, astfel încât, din această perspectivă competența de soluționare revine instanței de la sediul debitorului, anume Tribunalului Gorj, norma de competență prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. vizând competența teritorială alternativă devenind aplicabilă.

Așadar, în aplicarea art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.