Javakhishvili împotriva Georgiei

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 42065/04 de către Nodar JAVAKHISHVILI împotriva Georgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 2 octombrie 2007 ca cameră compusă de: dna Tulkens, președintele A.B. Baka, I. Cabral Barreto, dna Ugrekhelidze, V. Zagrebelsky, dna A. Mularoni, D. Popović, judecători și dna S. Dollé, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 noiembrie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere scrisoarea reclamantului din 28 iunie 2007 și observațiile guvernului în răspuns, prezentate la 12 iulie 2007, având în vedere deliberarea, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Nodar Javakhishvili, este un național georgian născut în 1954 și locuiește în Tbilisi.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl N. Legashvili, dna M. Kobakhidze, dna Katsitatze, dna Gioshvili și dna Tamar Gabisonia, avocați care practică în Tbilisi. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dna Bartaia a Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează: la 5 octombrie 2000 au fost inițiate proceduri penale împotriva reclamantului pentru un accident de trafic care a avut loc în aceeași zi. La 8 august 2004, după expirarea imunității reclamantului, procedurile penale au fost reluate. La 12 august 2004, reclamantul a fost arestat și dus la Procurorul General unde a fost ulterior acuzat de infracțiunea încălcării reglementărilor privind traficul.

La 13 august 2004, Procurorul General a solicitat Krtsanisi Curtea de district Mtatsminda din Tbilisi pentru a autoriza detenția anterioară a reclamantului. Principalul argument al Procurorului a fost că, dacă ar fi eliberat, reclamantul ar putea interfera negativ în ancheta cazului prin influențarea martorilor și, în frică de o pedeapsă severă, ar putea absconda. În timpul revizuirii judiciare a detenției sale, reclamantul a susținut că nu ar trebui impusă măsura de detenție, deoarece urmărirea penală nu poate face referire la nici o circumstanță sau dovezi care justifică în mod la distanță riscul de abscondare. Referindu-se la supravegherea călătoriei sale în iulie 2004, reclamantul a susținut că a avut ocazie ample de a absconda, dacă ar fi dorit.

Reclamantul susține, de asemenea, că, chiar și ca parlamentari, el nu a încercat niciodată să influențeze ancheta, dar, din contră, a cooperat întotdeauna cu urmărirea penală. El solicită impunerea supravegherii poliției în loc de detenție. La 13 august 2004, Curtea de district Krtsanisi-Mtatsminda a ordonat detenția reclamantului pentru trei luni, raționând după cum urmează: „Dovada colectată dezvăluie o suspiciune rezonabilă că acuzatul a comis infracțiunea incriminată... Faptul că [el] este acuzat de o infracțiune gravă ar trebui, de asemenea, să fie luată în considerare... Dacă eliberat, acuzatul ar putea influența victima sau martorii. Având în vedere perspectiva unei pedepse severe, acuzatul ar putea absconda.” Curtea nu se referă la nicio circumstanță specifică a cauzei pentru a justifica aceste concluzii.

În recursul său, reclamantul a solicitat eliberarea sa din aceleași motive ca cele prezentate la Curtea de District. Într-o hotărâre din 20 august 2004, Curtea Regională Tbilisi a respins recursul. Singurul motiv a fost perspectiva unei pedepse severe.Decizia a fost finală și nu a fost supusă unui recurs suplimentar. La 15 octombrie 2004, reclamantul a solicitat, în conformitate cu art. 140 § 17 din Codul de Procedură Penală, anularea măsurii de detenție având în vedere circumstanțele nou descoperite. El a menționat în acest sens o serie de încălcări procedurale presupuse de către autoritățile în cursul anchetei. Într-o dată neespecificată, Curtea Regională Tbilisi a permis cererea și a eliberat reclamantul din detenție anterioară.

COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile sale de detenție. În temeiul articolului 5 § 1 din Convenție, el a susținut că detenția anterioară a fost ilegală. Invocând substanța art. 5 § 2 din Convenție, el s-a plâns că nu a fost informat în mod prompt despre motivele arestării sale. Reclamantul a susținut că deciziile judiciare privind detenția lui nu aveau motivație rezonabilă. Invocând art. 5 § 4, el a afirmat că revizuirea detenției sale nu a fost în mod corespunzător. În temeiul articolului 6 § 3 a), b) și d) din Convenție, reclamantul a reiterat aceleași plângeri ca cele prevăzute la articolele 5 §§ 1 și 3. Invocând art. 13 coroborat cu art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul a denunțat faptul că gravitatea acuzației a fost un motiv pentru măsura de detenție.

La 6 martie 2007, reclamațiile prevăzute la art. 5 §§ 2 și 3 din Convenție au fost comunicate guvernului (art. 54 § 2 litera (b) din Regulamentul Curții) și reclamantul a fost informat cu privire la aceasta. În răspuns, reclamantul a informat Curtea la 28 iunie 2007 că nu mai are intenția de a-și continua cererea și a solicitat ca aceasta să fie eliminată din lista cazurilor. Fără a furniza detalii, el a declarat pur și simplu că „chestia a fost rezolvată”. Într-o scrisoare din 12 iulie 2007, Guvernul a declarat că nu a văzut niciun motiv pentru menținerea procedurii și a solicitat, de asemenea, ca cazul să fie anulat. Având în vedere concluziile părților din 28 iunie și 12 iulie 2007, Curtea consideră că reclamantul nu mai este interesat să își pronunțe cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție.

În plus, în conformitate cu articolul amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în În consecință, aplicarea articolului 29 3 din Convenție ar trebui să fie întreruptă și cazul eliberat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa. Președintele grefierului Dolle F. Tulkens

SECOND SECTION

DECISION Application no. 42065/04 by Nodar JAVAKHISHVILI against Georgia The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 2 October 2007 as a Chamber composed of: Mrs F. Tulkens, President , Mr A.B. Baka, Mr I. Cabral Barreto, Mr M. Ugrekhelidze, Mr V. Zagrebelsky, Mrs A. Mularoni, Mr D. Popović, judges, and Mrs S. Dollé , Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 18 November 2004, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the applicant’s letter of 28 June 2007 and the Government’s comments in reply, submitted on 12 July 2007, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Nodar Javakhishvili, is a Georgian national who was born in 1954 and lives in Tbilisi.

He was represented before the Court by Mr N. Legashvili, Ms M. Kobakhidze, Ms N. Katsitadze, Ms M. Gioshvili and Ms Tamar Gabisonia, lawyers practising in Tbilisi. The respondent Government were represented by their Agent, Ms I. Bartaia of the Ministry of Justice. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 5 October 2000 criminal proceedings were initiated against the applicant for a traffic accident which had occurred the same day. As the applicant enjoyed parliamentary immunity from criminal liability, the proceedings were stayed. On 8 August 2004, due to the expiry of the applicant’s immunity, the criminal proceedings were resumed.

On 12 August 2004 the applicant was arrested and taken to the General Prosecutor’s Office where he was later charged with the offence of violating traffic regulations causing a death. On 13 August 2004 the General Prosecutor requested the Krtsanisi ‑ Mtatsminda District Court in Tbilisi to authorise the applicant’s pre-trial detention. The Prosecutor’s main argument was that, if released, the applicant could negatively interfere with the investigation of the case by influencing witnesses and, in fear of a severe punishment, might abscond. During the judicial review of his detention, the applicant claimed that the detention measure should not be imposed, since the prosecution could not refer to any circumstance or evidence remotely substantiating the risk of absconding.

Referring to his oversees voyage in July 2004, the applicant argued that he had had ample opportunity to abscond, had he wished so. The applicant further claimed that, even as a parliamentarian, he had never tried to influence the investigation but, on the contrary, had always cooperated with the prosecution. He requested the imposition of police supervision instead of detention. On 13 August 2004 the Krtsanisi-Mtatsminda District Court ordered the applicant’s detention on remand for three months, reasoning as follows: “The collected evidence discloses a reasonable suspicion that the accused has committed the incriminated offence... The fact that [he] is charged with a serious offence should also be taken into account...

If released, the accused might influence the victim or witnesses. In view of the prospect of a severe punishment, the accused might abscond.” The court did not refer to any specific circumstances of the case to substantiate these conclusions. In his appeal, the applicant requested his release on the same grounds as those raised before the District Court. In a decision of 20 August 2004, the Tbilisi Regional Court dismissed the appeal. The sole reason was the prospect of a severe punishment. The decision was final and not subject to any further appeal. On 15 October 2004 the applicant requested, under Article 140 § 17 of the Code of Criminal Procedure, the annulment of the detention measure in view of newly discovered circumstances.

He referred in this regard to a number of procedural breaches allegedly committed by the authorities in the course of the investigation. On an unspecified date, the Tbilisi Regional Court allowed the request and released the applicant from pre-trial detention. COMPLAINTS The applicant complained under Article 3 of the Convention about his conditions of detention. Under Article 5 § 1 of the Convention, he claimed that his pre-trial detention had been unlawful. Invoking in substance Article 5 § 2 of the Convention, he complained that he had not been promptly informed of the reasons for his arrest. Relying on Article 5 § 3, the applicant contended that the judicial decisions concerning his detention had lacked reasonable motivation.

Invoking Article 5 § 4, he claimed that the reviews of his detention had been devoid of due process. Under Article 6 § 3 a), b) and d) of the Convention, the applicant reiterated the same complaints as those under Articles 5 §§ 1 and 3. Invoking Article 13 in conjunction with Article 6 § 1 of the Convention, the applicant denounced the fact that the gravity of the charge had been a ground for the detention measure. PROCEDURE On 6 March 2007 the complaints under Article 5 §§ 2 and 3 of the Convention were communicated to the Government (Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court) and the applicant was informed thereof. In reply, the applicant informed the Court on 28 June 2007 that he no longer intended to pursue his application and requested that it be struck out of the list of cases.

Without providing any details, he simply stated that “the matter had been resolved”. In a letter of 12 July 2007, the Government commented that they saw no reason for maintaining the proceedings and likewise requested that the case be struck out. THE LAW In view of the parties’ submissions of 28 June and 12 July 2007, the Court considers that the applicant is no longer interested in pursing his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Moreover, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the further examination of the case. Accordingly, the application of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. S. Dollé F. Tulkens Registrar President