SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ABSANDZE c. GEORGIE (solicitarea nr. 57861/00) HOTĂRÂREA (Radiation) STRASBURG 20 iulie 2004 DEFINITIVF 20/10/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Absandze c. Georgia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii. J.-P. Costa , președinte, Bîrsan Jungwiert Butkevych mei Thomassen A. Mularoni judecători A.B. Baka judecător ad-hoc și domnul Dolle graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 29 iunie 2004, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei este o cerere (n 57861/00) îndreptat împotriva Georgiei și al cărui resortisant al acestui stat, dl Guram Absandze ( E. Labedeva, asistenta dlui S. Kovalev, el însuși deputat al Doumei Federației Ruse.
Guvernul din Rusia a fost reprezentat de domnul Lacha Tchelidze succesor, începând cu 22 martie 2004, de domnul Tina Bourjaliani, Reprezentant General al Guvernului georgian pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul se plângea în special de lipsa îngrijirii medicale în închisoare, de caracterul ilegal al detenției preventive între 20 mai și 30 iulie 1999 și de la 1 iulie 1999. între septembrie și 15 noiembrie 1999, precum și lipsa de judecată într-un termen rezonabil sau de punere în libertate în timpul procedurii; de asemenea, el contesta absența unei căi de atac efective pentru examinarea legalității menținerii sale în detenție și denunța necunoașterea față de aceasta a principiului prezumției de nevinovăție.
Cererea a fost atribuită celei de-a treia secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. Ca urmare a deportării domnului Ugrekhelidze, judecător ales în temeiul Georgiei (art. 28 din Regulamentul de procedură), guvernul a încredințat Curții funcția de numire a unui judecător ad-hoc (articolele 27 alineatul (2) din convenție și 29 alineatul (1) și 2 din Regulamentul de procedură) dintre judecătorii aleși ai Curții. La 22 mai 2001, președintele Camerei a desemnat ca judecător ad-hoc domnul P. Kūris, judecător ales în temeiul Lituaniei.
La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ], ca urmare a demisiei domnului P. Kūris, domnul A.B. Baka, a fost desemnată la 26 mai 2004 pentru a se afla în locul său. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații scrise cu privire la admisibilitate și la temeinicia cauzei [art. 54 alineatul (b) din Regulamentul de procedură]. Fiecare parte a prezentat observații scrise cu privire la observațiile celeilalte părți [art. 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Prin decizia din 15 octombrie 2002, camera a declarat cererea parțial admisibilă.
Comisia a invitat părțile să prezinte în scris oferte de probă și observații suplimentare cu privire la fondul cauzei [art. 59 alineatul (1) din Regulamentul de procedură] și a solicitat guvernului să prezinte informații suplimentare privind funcționarea căilor de atac relevante în sensul articolelor 3 și 5 alineatul (4) din convenție. Guvernul și-a prezentat observațiile la 20 ianuarie 2003. Reclamantul nu a formulat niciun comentariu în răspuns.
Având în vedere lipsa corespondenței din partea consiliului reclamantului a cărui ultimă scrisoare datează din 29 mai 2003, precum și evenimentele din noiembrie 2003 din Georgia, care au condus în special la demisia președintelui, dl Edouard Chevardnadze, și la numirea reclamantului la postul de viceprim-ministru al Camerei, președintele Camerei a solicitat Consiliului reclamantului, la 10 martie 2004, să-i prezinte avizul reclamantului cu privire la impactul acestor modificări asupra observațiilor sale deja prezentate Curții. La 5 aprilie 2004, Consiliul reclamantului a informat Curtea că clientul său nu mai intenționa să își mențină cererea și dorea să pună capăt examinării sale. La 3 mai 2004, guvernul a fost informat în acest sens.
Printr-o ordonanță din 25 octombrie 1993 luată de Parchetul General din Georgia, reclamantul a fost acuzat de trădarea la nivel național, de organizarea și de animația în regiunea Mingrelia de grupuri armate ale susținătorilor fostului președinte, dl Gamsakhome, precum și de deturnarea de fonduri publice de la Banca Națională a Potiului (Mingrelie). La 25 decembrie 1993, procurorul general a acordat un mandat de arestare al reclamantului (așa-numitul "intitulat al procurorului" al acestuia, abolit de noul Cod de procedură penală), dar având în vedere că acesta părăsise deja Georgia, a fost difuzat un aviz de căutare. În 1998, Parchetul General din Georgia a solicitat procurorului general rus să predea reclamantul autorităților georgiene în vederea urmăririi penale.
La 17 martie 1998, reclamantul a fost arestat de poliția din Smolensk (Federația Rusă). La 19 martie 1998, înmânat reprezentanților Parchetului General Georgian din Moscova, reclamantul a fost extrădat în Georgia 13. Printr-un ordin de punere în judecată, emis la 19 martie 1998 de Parchetul General, reclamantul a fost, de asemenea, acuzat de organizarea și finanțarea atacului din 9 februarie 1998 împotriva dlui E. Chevardnadze, președintele Georgiei. 14. La 19 martie 1998, procurorul general georgian sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Krtsanissi (Tbilisi), care a emis în aceeași zi un ordin de plasare a reclamantului în detenție preventivă pentru o perioadă de trei luni.
15. La 20 martie 1998, reclamantul a fost acuzat de participarea șefului la evenimentele din octombrie și noiembrie 1993 din Mingrelie, Iméthy și Gouria, regiuni occidentale din Georgia , contribuția la uciderea a cinci soldați ruși , organizarea și finanțarea atacului din 9 februarie 1998 împotriva președintelui Georgiei precum și șeful de deturnare de fonduri publice de la Banca Națională a Poti. 16. La 17 iunie 1998, prin hotărârea Tribunalului din Tbilisi, detenția preventivă a reclamantului a fost prelungită până la 19 septembrie 1998; la 10 august 1998, aceaceasta a fost prelungită până la 10 octombrie 1998 de Curtea Supremă. În schimb, nu s-a luat nicio decizie de prelungire după expirarea termenului respectiv.
17. La data de 4 octombrie 1998, Parchetul General a aprobat actul de acuzăre de 533 de pagini prezentat de tribunal și a transmis cauza Curții Supreme. 18. La 26 iulie 1999, faza de judecată a început în fața colegiului de cauze penale al Curții Supreme 19. La 28 februarie 2000, reclamantul a fost transferat la Spitalul Central de Pușcărie, ca urmare a anginei în piept pe fond de d'hipertensiune arterială complicată de tahicardie paroxistică. 20. Octombrie 2000, reclamantul și alți 11 deținuți au evadat din spital prin intermediul unui tunel de 30 de metri, săpat din celula reclamantului. Tunelul traversa curtea spitalului și intra în exterior, chiar sub turnul de supraveghere 21. La 6 octombrie 2000, judecătorul Tribunalului de Primă Instanță din Krtsanissi, sesizat de către instanța de judecată a Parchetului General, a emis un ordin de detenție preventivă a reclamantului aflat pe fugă pentru trei luni, termenul de detenție care începe să curgă de la arestarea sa.
22. La 12 octombrie 2000, reclamantul a fost arestat în pădurea satului Putiethi din vestul Georgiei. La 14 octombrie 2000, Tribunalul de Primă Instanță din Krtsanissi a confirmat punerea în detenție preventivă a reclamantului în cauza de evaziune. Avocații reclamantului au introdus recursul. La 20 noiembrie 2000, procesul principal a început în fața Curții Supreme. La 23 martie 2001, reclamantul a fost transferat din nou la spitalul central. 24. Printr-o ordonanță din 2 aprilie 2001, Colegiul pentru Afaceri Penale a statuat cu privire la retragerea Parchetului potrivit căreia dovezile adunate nu demonstrau vinovăția reclamantului în cauza unei părți a faptelor reproșate. Prin urmare, reclamantul nu a fost judecat decât pentru deturnarea de fonduri publice și pentru organizarea și finanțarea atacului din 9 aprilie 2001 La 17 august 2001, reclamantul a fost condamnat la 17 ani de închisoare și s-a ocupat de casarea în fața Camerei de Afaceri Penale a Curții Supreme.
25. Potrivit reclamantului, înainte de 17 august 2001, acesta a fost numit în repetate rânduri vinovat, terorist și trădător al Națiunii de către diferite autorități publice ale țării. 26. Printr-o hotărâre din 13 septembrie 2001, Camera de Afaceri Penale s-a demisionat în favoarea Marii Camere a Curții Supreme. La 13 noiembrie 2001, Marea Cameră l-a numit pe reclamant în partea condamnării sale legate de organizarea și finanțarea atacului din 9 noiembrie 2001 Februarie 1998 împotriva președintelui Georgiei și a confirmat hotărârea în partea de condamnare la șase ani de închisoare pentru deturnarea de fonduri publice. 27. La 18 aprilie 2002, președintele Georgiei a luat o ordonanță de grație nr. 432. Reclamantul a fost scutit de pedeapsa reziduală, pe motive.
(...) că a fost judecat penal pentru prima dată, (...), pe care l-a ispășit o parte din pedeapsă, că este grav bolnav, precum și în numele principiilor umaniste, (...) mai. La 19 aprilie 2002, reclamantul a fost eliberat. 28. După evenimentele din noiembrie 2003 din Georgia, care au dus în special la demisia președintelui, M. Edward Chevardnadze, reclamantul a fost numit în decembrie 2003 ca ministru adjunct al statului. La 5 aprilie 2004, Consiliul reclamantului a informat Curtea că clientul său dorește să pună capăt obiecțiilor sale, ținând cont de evenimentele din Georgia din noiembrie 2003 30. În aceste condiții, Curtea constată că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție.
În plus, Curtea consideră că … Prin urmare, cererea de rol trebuie să fie eliminată. PE CESURI, CURȚA, ÎN L'UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cauza din rol. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 20 iulie 2004 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte
AFFAIRE ABSANDZE c. GÉORGIE (Requête n o 57861/00) ARRÊT (Radiation) STRASBOURG 20 juillet 2004 DÉFINITIF 20/10/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Absandze c. Géorgie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président, C. Bîrsan , K. Jungwiert , V. Butkevych , M mes W. Thomassen , A. Mularoni , juges , M. A.B. Baka , juge ad hoc , et de M me S. Dollé , greffière de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 29 juin 2004, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 57861/00) dirigée contre la Géorgie et dont un ressortissant de cet Etat, M. Guram Absandze (« le requérant »), a saisi la Cour le 18 mai 1999 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). Il était représenté devant la Cour par M me E. Lébédéva, assistante de M. S. Kovalev, lui-même député de la Douma de la Fédération de Russie.
2.Le gouvernement géorgien (« le Gouvernement ») était représenté par M. Lacha Tchélidzé succédé, depuis le 22 mars 2004, par M me Tina Bourdjaliani, Représentante générale du gouvernement géorgien auprès de la Cour européenne des Droits de l’Homme.
3.Le requérant se plaignait en particulier du manque de soins médicaux en prison, du caractère irrégulier de sa détention préventive du 20 mai au 30 juillet 1999 et du 1 er septembre au 15 novembre 1999, ainsi que du défaut de jugement dans un délai raisonnable ou de mise en liberté pendant la procédure. Il contestait en outre l’absence de recours effectif pour faire examiner la légalité de son maintien en détention et dénonçait la méconnaissance à son égard du principe de la présomption d’innocence.
4.La requête a été attribuée à la troisième section de la Cour (article 52 § 1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d’examiner l’affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l’article 26 § 1 du règlement. A la suite du déport de M. M. Ugrekhelidze, juge élu au titre de la Géorgie (article 28 du règlement), le Gouvernement a confié à la Cour la fonction de désignation d’un juge ad hoc (articles 27 § 2 de la Convention et 29 §§ 1 et 2 du règlement) parmi les juges élus de la Cour. Le 22 mai 2001, le président de la chambre a désigné comme juge ad hoc M. P. Kūris, juge élu au titre de la Lituanie.
5.Le 1 er novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la deuxième section ainsi remaniée (article 52 § 1). Suite à la démission de M. P. Kūris, M. A.B. Baka a été désigné le 26 mai 2004 pour siéger à sa place.
6.Tant le requérant que le Gouvernement ont déposé des observations écrites sur la recevabilité et le bien-fondé de l’affaire (article 54 § 2 b) du règlement). La chambre ayant décidé après consultation des parties qu’il n’y avait pas lieu de tenir une audience (article 54 § 3 du règlement), les parties ont chacune soumis des commentaires écrits sur les observations de l’autre.
7.Par une décision du 15 octobre 2002, la chambre a déclaré la requête partiellement recevable. Elle a invité les parties à soumettre par écrit des offres de preuve et observations complémentaires sur le fond de l’affaire (article 59 § 1 du règlement) et a demandé au Gouvernement de soumettre des renseignements supplémentaires relatifs au fonctionnement des recours pertinents aux fins des articles 3 et 5 § 4 de la Convention. Le Gouvernement a déposé ses observations le 20 janvier 2003. Le requérant ne formula aucun commentaire en réponse.
8.Eu égard à l’absence de correspondance de la part du conseil du requérant dont la dernière lettre datait du 29 mai 2003 ainsi qu’aux événements de novembre 2003 en Géorgie qui ont abouti notamment à la démission du Président, M. Edouard Chévardnadzé, et à la nomination du requérant au poste de vice-ministre d’Etat, le président de la chambre a demandé au conseil du requérant, le 10 mars 2004, de lui faire connaître l’avis du requérant quant à l’éventuelle incidence de ces changements sur ses observations déjà soumises à la Cour.
9.Le 5 avril 2004, le conseil du requérant informa la Cour que son client n’entendait plus maintenir sa requête et souhaitait mettre terme à son examen. Le 3 mai 2004, le Gouvernement en fut informé. EN FAIT
10.Le requérant est né en 1952 et réside à Tbilissi, Géorgie.
11.Par une ordonnance du 25 octobre 1993 prise par le Parquet général de Géorgie, le requérant fut inculpé du chef de trahison à la Nation, d’organisation et d’animation dans la région de Mingrélie de groupuscules armés des partisans de l’ancien Président, M. Z. Gamsakhourdia, ainsi que du chef de détournement de fonds publics de la banque nationale de Poti (Mingrélie). Le 25 décembre 1993, le Procureur général décerna un mandat d’arrêt du requérant (dit « sanction du procureur », abolie par le nouveau code de procédure pénale), mais vu que celui-ci avait déjà quitté la Géorgie, un avis de recherche fut diffusé. L’instruction fut suspendue.
12.En 1998, le Parquet général de Géorgie demanda au Procureur général russe de livrer le requérant aux autorités géorgiennes en vue de sa poursuite pénale. Le 17 mars 1998, le requérant fut placé en garde à vue par la police de Smolensk (Fédération de Russie). Le 19 mars 1998, remis aux représentants du Parquet général géorgiens à Moscou, le requérant fut extradé en Géorgie.
13.Par une ordonnance de mise en examen, rendue le 19 mars 1998 par le Parquet Général, le requérant fut également inculpé de l’organisation et du financement de l’attentat du 9 février 1998 contre M. E. Chévardnadzé, Président de la Géorgie.
14.Le 19 mars 1998, le Procureur général géorgien saisit le tribunal de première instance de Krtsanissi (Tbilissi) qui rendit, le jour même, une ordonnance de placement du requérant en détention préventive pour une période de trois mois.
15.Le 20 mars 1998, le requérant fut mis en accusation du chef de participation aux événements d’octobre et de novembre 1993 en Mingrélie, Iméréthie et Gouria, régions occidentales de Géorgie ; de contribution au meurtre de cinq soldats russes ; d’organisation et de financement de l’attentat du 9 février 1998 contre le Président de la Géorgie ainsi que du chef de détournement de fonds publics de la banque nationale de Poti.
16.Le 17 juin 1998, par décision du tribunal de la ville de Tbilissi, la détention préventive du requérant fut prolongée jusqu’au 19 septembre 1998. Le 10 août 1998, elle fut encore prolongée jusqu’au 10 octobre 1998 par la Cour suprême. En revanche, aucune décision de prolongation ne fut prise après l’échéance de ce délai.
17.Le 4 octobre 1998, l’instruction préparatoire fut close. Le 14 mai 1999, le Parquet général approuva l’acte d’accusation de 533 pages soumis par l’instructeur, et transmit l’affaire à la Cour suprême.
18.Le 26 juillet 1999, la phase du jugement débuta devant le collège des affaires pénales de la Cour suprême.
19.Le 28 février 2000, le requérant fut transféré à l’hôpital-prison central, suite à une angine de poitrine sur fond d’hypertension artérielle compliquée de tachycardie paroxystique.
20.Le 1 er octobre 2000, le requérant et onze autres détenus s’évadèrent de l’hôpital par l’intermédiaire d’un tunnel de trente mètres, creusé à partir de la cellule du requérant. Le tunnel traversait la cour de l’hôpital et débouchait sur l’extérieur, juste sous la tour de surveillance.
21.Le 6 octobre 2000, le juge du tribunal de première instance de Krtsanissi, saisi par l’organe d’instruction du Parquet général, rendit une ordonnance de placement en détention préventive du requérant en fuite pour trois mois, le délai de détention commençant à courir dès son arrestation.
22.Le 12 octobre 2000, le requérant fut arrêté dans la forêt du village de Poutiéthi à l’ouest de la Géorgie. Le 14 octobre 2000, le tribunal de première instance de Krtsanissi confirma la mise en détention préventive du requérant dans l’affaire d’évasion. Les avocats du requérant interjetèrent appel. L’appel fut rejeté le 20 octobre 2000. Le 20 novembre 2000, l’examen de l’affaire d’évasion débuta devant le tribunal de première instance. Le procès principal reprit dès le début de l’année 2001 devant la Cour suprême.
23.Le 23 mars 2001, le requérant fut à nouveau transféré à l’hôpital-prison central.
24.Par une ordonnance du 2 avril 2001, le collège des affaires pénales statua sur la rétractation du parquet concluant que les preuves réunies ne démontraient pas la culpabilité du requérant dans la commission d’une partie des faits reprochés. Par conséquent, le requérant ne fut jugé que pour détournement de fonds publics et pour avoir organisé et financé l’attentat du 9 février 1998 contre le chef d’Etat. Le 17 août 2001, le requérant fut condamné à dix-sept ans d’emprisonnement. Il se pourvut en cassation devant la chambre des affaires pénales de la Cour suprême.
25.Selon le requérant, avant même le 17 août 2001, il fut à plusieurs reprises traité de coupable, de terroriste et de traître à la Nation par différentes autorités publiques du pays.
26.Par un arrêt du 13 septembre 2001, la chambre des affaires pénales se dessaisit en faveur de la Grande chambre de la Cour suprême. Le 13 novembre 2001, la Grande chambre acquitta le requérant dans la partie de sa condamnation liée à l’organisation et au financement de l’attentat du 9 février 1998 contre le Président de la Géorgie et confirma le jugement dans la partie de la condamnation à six ans d’emprisonnement pour le détournement de fonds publics.
27.Le 18 avril 2002, le Président de la Géorgie prit une ordonnance de grâce n o 432. Le requérant fut dispensé de subir la peine résiduelle, aux motifs « (...) qu’il a été poursuivi pénalement pour la première fois, (...), qu’il a purgé une partie de la peine, qu’il est gravement malade, ainsi qu’au nom des principes humanistes, (...) ». Le 19 avril 2002, le requérant fut libéré.
28.Suite aux événements de novembre 2003 en Géorgie qui aboutirent notamment à la démission du Président, M. Edouard Chévardnadzé, le requérant fut nommé en décembre 2003 au poste de vice-ministre d’Etat. EN DROIT
29.Le 5 avril 2004, le conseil du requérant a informé la Cour que son client souhaitait mettre terme à l’examen de ses griefs, compte tenu des événements survenus en Géorgie en novembre 2003.
30.Dans ces conditions, la Cour constate que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Elle estime, en outre, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention.
31.Partant, il convient de rayer la requête du rôle. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À l’UNANIMITÉ, Décide de rayer l’affaire du rôle. Fait en français, puis communiqué par écrit le 20 juillet 2004 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président