AFFAIRE ABSANDZE c. GEORGIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
AFFAIRE ABSANDZE c. GEORGIE (CtEDO, 2004)
SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ABSANDZE c. GEORGIE (solicitarea nr. 57861/00) HOTĂRÂREA (Radiation) STRASBURG 20 iulie 2004 DEFINITIVF 20/10/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Absandze c. Georgia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii. J.-P. Costa , președinte, Bîrsan Jungwiert Butkevych mei Thomassen A. Mularoni judecători A.B. Baka judecător ad-hoc și domnul Dolle graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 29 iunie 2004, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei este o cerere (n 57861/00) îndreptat împotriva Georgiei și al cărui resortisant al acestui stat, dl Guram Absandze ( E. Labedeva, asistenta dlui S. Kovalev, el însuși deputat al Doumei Federației Ruse. Guvernul din Rusia a fost reprezentat de domnul Lacha Tchelidze succesor, începând cu 22 martie 2004, de domnul Tina Bourjaliani, Reprezentant General al Guvernului georgian pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul se plângea în special de lipsa îngrijirii medicale în închisoare, de caracterul ilegal al detenției preventive între 20 mai și 30 iulie 1999 și de la 1 iulie 1999. între septembrie și 15 noiembrie 1999, precum și lipsa de judecată într-un termen rezonabil sau de punere în libertate în timpul procedurii; de asemenea, el contesta absența unei căi de atac efective pentru examinarea legalității menținerii sale în detenție și denunța necunoașterea față de aceasta a principiului prezumției de nevinovăție. Cererea a fost atribuită celei de-a treia secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. Ca urmare a deportării domnului Ugrekhelidze, judecător ales în temeiul Georgiei (art. 28 din Regulamentul de procedură), guvernul a încredințat Curții funcția de numire a unui judecător ad-hoc (articolele 27 alineatul (2) din convenție și 29 alineatul (1) și 2 din Regulamentul de procedură) dintre judecătorii aleși ai Curții. La 22 mai 2001, președintele Camerei a desemnat ca judecător ad-hoc domnul P. Kūris, judecător ales în temeiul Lituaniei. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ], ca urmare a demisiei domnului P. Kūris, domnul A.B. Baka, a fost desemnată la 26 mai 2004 pentru a se afla în locul său. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații scrise cu privire la admisibilitate și la temeinicia cauzei [art. 54 alineatul (b) din Regulamentul de procedură]. Fiecare parte a prezentat observații scrise cu privire la observațiile celeilalte părți [art. 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Prin decizia din 15 octombrie 2002, camera a declarat cererea parțial admisibilă. Comisia a invitat părțile să prezinte în scris oferte de probă și observații suplimentare cu privire la fondul cauzei [art. 59 alineatul (1) din Regulamentul de procedură] și a solicitat guvernului să prezinte informații suplimentare privind funcționarea căilor de atac relevante în sensul articolelor 3 și 5 alineatul (4) din convenție. Guvernul și-a prezentat observațiile la 20 ianuarie 2003. Reclamantul nu a formulat niciun comentariu în răspuns. Având în vedere lipsa corespondenței din partea consiliului reclamantului a cărui ultimă scrisoare datează din 29 mai 2003, precum și evenimentele din noiembrie 2003 din Georgia, care au condus în special la demisia președintelui, dl Edouard Chevardnadze, și la numirea reclamantului la postul de viceprim-ministru al Camerei, președintele Camerei a solicitat Consiliului reclamantului, la 10 martie 2004, să-i prezinte avizul reclamantului cu privire la impactul acestor modificări asupra observațiilor sale deja prezentate Curții. La 5 aprilie 2004, Consiliul reclamantului a informat Curtea că clientul său nu mai intenționa să își mențină cererea și dorea să pună capăt examinării sale. La 3 mai 2004, guvernul a fost informat în acest sens. Printr-o ordonanță din 25 octombrie 1993 luată de Parchetul General din Georgia, reclamantul a fost acuzat de trădarea la nivel național, de organizarea și de animația în regiunea Mingrelia de grupuri armate ale susținătorilor fostului președinte, dl Gamsakhome, precum și de deturnarea de fonduri publice de la Banca Națională a Potiului (Mingrelie). La 25 decembrie 1993, procurorul general a acordat un mandat de arestare al reclamantului (așa-numitul "intitulat al procurorului" al acestuia, abolit de noul Cod de procedură penală), dar având în vedere că acesta părăsise deja Georgia, a fost difuzat un aviz de căutare. În 1998, Parchetul General din Georgia a solicitat procurorului general rus să predea reclamantul autorităților georgiene în vederea urmăririi penale. La 17 martie 1998, reclamantul a fost arestat de poliția din Smolensk (Federația Rusă). La 19 martie 1998, înmânat reprezentanților Parchetului General Georgian din Moscova, reclamantul a fost extrădat în Georgia 13. Printr-un ordin de punere în judecată, emis la 19 martie 1998 de Parchetul General, reclamantul a fost, de asemenea, acuzat de organizarea și finanțarea atacului din 9 februarie 1998 împotriva dlui E. Chevardnadze, președintele Georgiei. 14. La 19 martie 1998, procurorul general georgian sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Krtsanissi (Tbilisi), care a emis în aceeași zi un ordin de plasare a reclamantului în detenție preventivă pentru o perioadă de trei luni. 15. La 20 martie 1998, reclamantul a fost acuzat de participarea șefului la evenimentele din octombrie și noiembrie 1993 din Mingrelie, Iméthy și Gouria, regiuni occidentale din Georgia , contribuția la uciderea a cinci soldați ruși , organizarea și finanțarea atacului din 9 februarie 1998 împotriva președintelui Georgiei precum și șeful de deturnare de fonduri publice de la Banca Națională a Poti. 16. La 17 iunie 1998, prin hotărârea Tribunalului din Tbilisi, detenția preventivă a reclamantului a fost prelungită până la 19 septembrie 1998; la 10 august 1998, aceaceasta a fost prelungită până la 10 octombrie 1998 de Curtea Supremă. În schimb, nu s-a luat nicio decizie de prelungire după expirarea termenului respectiv. 17. La data de 4 octombrie 1998, Parchetul General a aprobat actul de acuzăre de 533 de pagini prezentat de tribunal și a transmis cauza Curții Supreme. 18. La 26 iulie 1999, faza de judecată a început în fața colegiului de cauze penale al Curții Supreme 19. La 28 februarie 2000, reclamantul a fost transferat la Spitalul Central de Pușcărie, ca urmare a anginei în piept pe fond de d'hipertensiune arterială complicată de tahicardie paroxistică. 20. Octombrie 2000, reclamantul și alți 11 deținuți au evadat din spital prin intermediul unui tunel de 30 de metri, săpat din celula reclamantului. Tunelul traversa curtea spitalului și intra în exterior, chiar sub turnul de supraveghere 21. La 6 octombrie 2000, judecătorul Tribunalului de Primă Instanță din Krtsanissi, sesizat de către instanța de judecată a Parchetului General, a emis un ordin de detenție preventivă a reclamantului aflat pe fugă pentru trei luni, termenul de detenție care începe să curgă de la arestarea sa. 22. La 12 octombrie 2000, reclamantul a fost arestat în pădurea satului Putiethi din vestul Georgiei. La 14 octombrie 2000, Tribunalul de Primă Instanță din Krtsanissi a confirmat punerea în detenție preventivă a reclamantului în cauza de evaziune. Avocații reclamantului au introdus recursul. La 20 noiembrie 2000, procesul principal a început în fața Curții Supreme. La 23 martie 2001, reclamantul a fost transferat din nou la spitalul central. 24. Printr-o ordonanță din 2 aprilie 2001, Colegiul pentru Afaceri Penale a statuat cu privire la retragerea Parchetului potrivit căreia dovezile adunate nu demonstrau vinovăția reclamantului în cauza unei părți a faptelor reproșate. Prin urmare, reclamantul nu a fost judecat decât pentru deturnarea de fonduri publice și pentru organizarea și finanțarea atacului din 9 aprilie 2001 La 17 august 2001, reclamantul a fost condamnat la 17 ani de închisoare și s-a ocupat de casarea în fața Camerei de Afaceri Penale a Curții Supreme. 25. Potrivit reclamantului, înainte de 17 august 2001, acesta a fost numit în repetate rânduri vinovat, terorist și trădător al Națiunii de către diferite autorități publice ale țării. 26. Printr-o hotărâre din 13 septembrie 2001, Camera de Afaceri Penale s-a demisionat în favoarea Marii Camere a Curții Supreme. La 13 noiembrie 2001, Marea Cameră l-a numit pe reclamant în partea condamnării sale legate de organizarea și finanțarea atacului din 9 noiembrie 2001 Februarie 1998 împotriva președintelui Georgiei și a confirmat hotărârea în partea de condamnare la șase ani de închisoare pentru deturnarea de fonduri publice. 27. La 18 aprilie 2002, președintele Georgiei a luat o ordonanță de grație nr. 432. Reclamantul a fost scutit de pedeapsa reziduală, pe motive. (...) că a fost judecat penal pentru prima dată, (...), pe care l-a ispășit o parte din pedeapsă, că este grav bolnav, precum și în numele principiilor umaniste, (...) mai. La 19 aprilie 2002, reclamantul a fost eliberat. 28. După evenimentele din noiembrie 2003 din Georgia, care au dus în special la demisia președintelui, M. Edward Chevardnadze, reclamantul a fost numit în decembrie 2003 ca ministru adjunct al statului. La 5 aprilie 2004, Consiliul reclamantului a informat Curtea că clientul său dorește să pună capăt obiecțiilor sale, ținând cont de evenimentele din Georgia din noiembrie 2003 30. În aceste condiții, Curtea constată că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, cererea de rol trebuie să fie eliminată. PE CESURI, CURȚA, ÎN L'UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cauza din rol. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 20 iulie 2004 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte