ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1787/2022

Ședința publică din data de 28 septembrie 2022

Analizând actele dosarului și decizia atacată, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. obligarea acesteia la plata sumei de 424.824,28 RON reprezentând contravaloarea facturilor emise în temeiul contractului de transport nr. x din 16 martie 2009 și a dobânzii legale de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului.

Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 165/2020 din 16 octombrie 2020, a admis cererea de chemare în judecată, a obligat pârâtă să plătească reclamantei suma de 424 824,28 RON și dobânda legală calculată la această sumă, începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a acesteia.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 468/2021 din 16 septembrie 2021, a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă C. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, pârâtă C. S.R.L. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținere, s-a arătat că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 1556 si art. 1557 C. civ., cu trimitere și la prevederile care guvernează procedura insolvenței, anume Legea nr. 85/2014, respectiv transporturile rutiere, în speță Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 980/2011, pârâta aflându-se în imposibilitate obiectivă de executare a contractului de transport.

Reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., a depus întâmpinare, prin care a invocat și excepția nulității recursului, solicitând, în principal, anularea acestuia, iar, în subisidiar, respingerea ca nefondat.

Recurenta - pârâta C. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului.

Înalta Curte, raportat la dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepția nulității recursului, care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea criticilor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde critici ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

În speță, Înalta Curte constată că, deși prin memoriul de recurs recurenta a indicat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținerile dezvoltate nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de textul legal citat.

Astfel, recurenta nu a arătat care sunt normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greșit de instanța de apel.

Așadar, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. a fost invocat formal, urmărindu-se o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a elementelor factuale ale cauzei.

Argumentele recurentei exprimă nemulțumirea părții cu privire la soluția pronunțată de instanța de apel și nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate și excedează cazurilor de nelegalitate înscrise strict și limitativ în art. 488 C. proc. civ., situându-se în afara ariei de competență a instanței de recurs.

Reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, obligație neîndeplinită de către recurentă și că, în acest context, nu se mai impune analizarea fondului cauzei, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) din același act normativ, va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 468/2021 din 16 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2022.