ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1772/2022

Ședința publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 3 februarie 2022, sub nr. x/2022, petenta Autoritatea de Supraveghere Financiară a chemat-o în judecată pe intimata A., solicitând instanței să dispună, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr. 403 din 28 ianuarie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, până la soluționarea cererii de suspendare a executării aceleiași sentințe.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 450 alin. (1) și (5) raportat la art. 997 C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondată cererea de suspendare provizorie a executării sentinței primei instanțe și a obligat-o pe petentă la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.785 RON.

Împotriva acestei încheieri, petenta a declarat recurs prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimată.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul are ca obiect încheierea din 22 februarie 2022, prin care Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a soluționat cererea de suspendare provizorie a executării sentinței primei instanțe, întemeiată pe dispozițiile art. 450 alin. (1) și (5) raportat la art. 997 C. proc. civ.

Potrivit art. 450 alin. (5) C. proc. civ., "până la soluționarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată provizoriu, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. (4)."

Conform art. 719 alin. (7) C. proc. civ., "dacă există urgență și dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauțiunea, instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac (…)"

În interpretarea și aplicarea acestor texte de lege a fost pronunțată decizia în interesul legii nr. 8 din 27 aprilie 2015, prin care s-a statuat că cererea de suspendare provizorie se judecă de un complet format din doi judecători și că instanța se pronunță asupra cererii prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

În considerentele acestei decizii, s-a reținut că:

"(...) art. 1.000 alin. (1) din C. proc. civ. permite derogări ("dacă prin legi speciale nu se prevede altfel") de la regula privind calea de atac deschisă împotriva hotărârii prin care se ordonă măsuri provizorii, astfel încât se impune interpretarea art. 450 alin. (5) din C. proc. civ. în sensul că, în privința căii de atac, care interesează în cauză, se aplică prevederile art. 719 alin. (7) din C. proc. civ., însemnând că hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac. (...) Așadar, sintagma "prin ordonanță președințială", regăsită în art. 450 alin. (5) din C. proc. civ., nu înseamnă în mod necesar aplicarea tuturor normelor titlului VI din cartea a VI-a a C. proc. civ., intenția legiuitorului în elaborarea normei desprinzându-se din context, fiind suficientă, pentru ca trimiterea să nu fie lipsită de efecte, asigurarea finalității menționate anterior. (...) Astfel, deși art. 450 alin. (5) din C. proc. civ. trimite la alin. (2) și (3) din art. 719 din C. proc. civ., alin. (7) din același articol reglementează o formă particulară de ordonanță președințială, iar prevederea privind imposibilitatea exercitării oricărei căi de atac corespunde mai bine urgenței presupuse de suspendarea provizorie. (...) Ca atare, suntem în prezența unei derogări de la dispozițiile art. 1.000 alin. (1) din C. proc. civ., în sensul că hotărârea prin care se soluționează cererea întemeiată pe art. 450 alin. (5) din C. proc. civ. nu este supusă vreunei căi de atac."

Dat fiind că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată prin decizia în interesul legii nr. 8 din 27 aprilie 2015 se impune a fi respectată și în prezenta cauză având ca obiect suspendarea provizorie a executării.

Nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că este aplicabil art. 1.000 alin. (4) C. proc. civ., care prevede că, în toate cazurile în care competența de primă instanță aparține curții de apel, calea de atac este recursul, dispozițiile alin. (1)-(3) aplicându-se în mod corespunzător. Aceasta deoarece regimul juridic al căilor de atac din materia ordonanței președințiale de la art. 1.000 C. proc. civ. nu se aplică cererilor de suspendare provizorie, astfel cum rezultă din considerentele deciziei în interesul legii nr. 8 din 27 aprilie 2015.

Prin urmare, argumentele anterior expuse impun concluzia că încheierea prin care a fost respinsă cererea de suspendare provizorie a executării nu este supusă niciunei căi de atac.

Mențiunea din dispozitivul încheierii recurate, "cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte cazuri decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac. Relevant în acest sens este art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Pentru aceste motive, în temeiul art. 719 alin. (7) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentă împotriva încheierii din 22 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Față de soluția de respingere a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurentă la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.165 RON, constând în onorariul de avocat, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva încheierii din 22 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă pe recurentă la plata către intimata A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.165 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2022.