ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1769/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1769/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 27 septembrie 2022
Asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 18 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței:
să constate că prin nulitatea absolută parțială a clauzei referitoare la dobândă în partea privind dobânda de referință variabilă și aducerea la îndeplinire a obligației de modificare a clauzei pe baza unei negocieri între părți finalizate fără consens din culpa exclusivă a pârâtei, în cazul contractelor de credit nr. x din 24 octombrie 2007 și nr. 1874 din 25 octombrie 2007, cuantumul dobânzii este de 1,2%, respectiv de 2,5% pe an, după primul an, pe întreaga perioadă de creditare;
să oblige pârâta la restituirea integrală a sumelor încasate necuvenit cu titlu de dobândă, care nu au fost restituite prin decizia nr. 2123 din 20 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă și au devenit certe și lichide, în urma constatării caracterului abuziv al clauzei privind dobânda de referință variabilă din ambele contracte de credit;
să oblige pârâta la încetarea perceperii dobânzii de 3,5% pe an stabilite abuziv la 2 august 2016 și la emiterea unui nou grafic de rambursare care să prevadă o dobândă de 1,2% pe an, în cazul contractului de credit nr. x din 24 octombrie 2007;
să oblige pârâta la restituirea integrală a sumelor încasate necuvenit cu titlu de dobândă începând cu 2 august 2016, reprezentând diferența dintre dobânda percepută abuziv și dobânda de 1,2% pe an, după primul an, în cazul contractului de credit nr. x din 24 octombrie 2007;
să oblige pârâta la plata dobânzii legale de la data perceperii fiecărei sume lunare și până la data restituirii pentru sumele încasate cu titlu de diferență de dobândă, comision de administrare și comision de urmărire riscuri;
să oblige pârâta la actualizarea cu rata inflației a sumelor percepute necuvenit cu titlu de: 6.1. dobândă de referință variabilă; 6.2. diferență între dobânda percepută abuziv începând cu 2 august 2016 și dobânda de 1,20% pe an, după primul an, în cazul contractului de credit nr. x din 24 octombrie 2007; 6.3. comision de administrare, în cazul ambelor contracte de credit; 6.4. comision de urmărire riscuri, în cazul contractului de credit nr. x din 25 octombrie 2007;
să oblige pârâta la plata de despăgubirilor în cuantum de 250.000 RON pentru prejudiciile morale cauzate reclamantului de faptele ilicite.
Prin sentința civilă nr. 1403 din 22 mai 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumelor încasate cu titlu de comision de administrare și cu titlu de comision de urmărire riscuri, în temeiul clauzelor stipulate la art. 9 lit. c) și f) din contractul de credit nr. x din 25 octombrie 2017 și la art. 9 lit. b) din contractul de credit nr. x din 24 octombrie 2007, dobânzi ce vor fi calculate de la data încasării fiecărei sume și până la 9 noiembrie 2015; a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate; a obligat pe reclamant la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.500 RON.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
Prin decizia civilă nr. 1623 din 12 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă și a admis apelul declarat de apelantul-reclamant împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: a obligat-o pe pârâtă să înceteze perceperea dobânzii în cuantum de 3,5% pe an și să plătească reclamantului inclusiv rata inflației aferentă monedei euro pentru sumele încasate cu titlu de comision de administrare și comision de urmărire riscuri aferente contractelor de credit, calculate de la data perceperii fiecărei sume și până la 9 noiembrie 2015; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.
Prin decizia nr. 572 din 9 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursurile declarate împotriva deciziei atacate, pe care a casat-o și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat schimbarea în parte a deciziei atacate în privința capetelor de cerere nr. x și 6.4.
În motivare, a susținut că decizia instanței de apel a fost casată în tot, deși soluțiile date capetelor de cerere nr. x și 6.4. nu au fost criticate prin cererile de recurs.
În drept, a invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca lipsită de interes, iar în subsidiar, ca nefondată, precum și obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.
Revizuentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimată.
Excepția lipsei de interes a fost respinsă la termenul din 27 septembrie 2022 pentru motivele expuse în practicaua prezentei decizii.
Examinând cererea de revizuire prin prisma motivului de revizuire invocat, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută pentru motivele prevăzute la pct. 1-11.
Conform art. 509 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.
Din analiza coroborată a acestor texte de lege rezultă că revizuirea poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul; de la această regulă este exceptată revizuirea întemeiată pe motivele prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4 și pct. 7-11.
Cerința privind evocarea fondului implică fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută în fazele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la situația de fapt stabilită de instanțele devolutive.
În oricare dintre aceste ipoteze, evocarea fondului presupune ca instanța să fi dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese dată până în acel moment.
În calea de atac a recursului, hotărârile care evocă fondul sunt numai acelea prin care instanțele de recurs casează cu reținere și, în urma rejudecării cauzei, dezleagă raportul juridic dedus judecății.
În schimb, hotărârile intermediare prin care instanța de recurs casează cu trimitere nu îndeplinesc această cerință, întrucât în acest caz raportul juridic litigios urmează a fi dezlegat de instanța căreia îi este trimisă cauza spre o nouă judecată.
Pornind de la această interpretare, Înalta Curte reține că cererea de revizuire este întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care nu figurează printre cele exceptate de la cerința evocării fondului.
Cererea de revizuire are ca obiect decizia nr. 572 din 9 martie 2022, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursurile, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.
Cum decizia de casare cu trimitere nu se circumscrie hotărârilor care evocă fondul, rezultă că revizuirea exercitată împotriva acestei decizii nu întrunește cerința impusă de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.
Nefiind îndeplinită cerința de admisibilitate privitoare la evocarea fondului, nu se mai impune examinarea motivului de revizuire invocat de revizuent.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei instanței de recurs.
Față de soluția de respingere a cererii de revizuire, Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe revizuent la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.344,35 RON, reprezentând onorariul de avocat, conform dovezilor aflate la dosarul de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 572 din 9 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.
Obligă pe revizuent la plata către intimata B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.344,35 RON.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2022.