ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1762/2022

Ședința publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la 15 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Gârcina a chemat-o în judecată pe pârâta A., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 395.963,2 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantei prin înstrăinarea unor terenuri ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din 19 mai 2008 și nr. 3208 din 24 iulie 2008.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1.349 C. civ.

Reclamanta a formulat cerere adițională prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 60.000 RON, în temeiul art. 1.384 C. civ., iar ulterior a precizat acțiunea, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 69.289,86 RON.

Prin sentința civilă nr. 441/C din 5 iunie 2019, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 36.549,2 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 207/2020 din 15 iunie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă împotriva sentinței atacate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea; a obligat-o pe intimata-reclamantă la plata către apelanta-pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs prin care a solicitat admiterea căii de atac și casarea deciziei atacate.

În motivare, a susținut că instanța de apel a golit de conținut hotărârea penală de condamnare a intimatei-pârâte și de obligare la plata în solidar a daunelor materiale și morale pentru vânzarea ilicită a unor terenuri.

Astfel, a subliniat că, respingând în tot acțiunea, instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței penale prin care s-a statuat obligativitatea plății în solidar a daunelor materiale și morale către părțile civile.

În plus, a învederat că instanța de apel nu a expus motivele pentru care a înlăturat obligația de plată în solidar a daunelor pretinse în procesul penal.

De asemenea, a criticat considerentele prin care instanța de prim control judiciar a apreciat că nu se poate determina gradul de participare la săvârșirea faptei ilicite pentru care intimata-pârâta a fost condamnată.

Sub acest aspect, a subliniat că instanța de apel a înlăturat obligația de plată în solidar, reținând doar în sarcina recurentei-reclamante obligația de plată a daunelor.

Astfel, a învederat că deși intimata-pârâtă a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni ce a cauzat un prejudiciu în valoare de 428.703,86 RON, aceasta a plătit în cursul executării silite doar suma de 24.414 RON, la care se adaugă suma de 335.000 RON, încasată din vânzările ilicite.

În final, a arătat că instanța de apel a omis faptul că suma încasată din vânzările ilicite a fost utilizată pentru plata daunelor materiale și morale către părțile civile din procesul penal, fiind astfel prejudiciat bugetul local cu respectiva sumă.

În drept, au fost invocate motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 10 februarie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 17 mai 2022, Înalta Curte a admis în principiu recursul, stabilind termen de judecată pentru soluționarea acestuia în ședință publică.

Examinând decizia recurată în raport cu motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Autoarea recursului susține, în esență, că instanța de apel a golit de conținut hotărârea penală de condamnare a intimatei-pârâte și de obligare la plata în solidar a daunelor materiale și morale pentru vânzarea ilicită a unor terenuri, soluția de respingere în tot a acțiunii în regres echivalând cu stabilirea doar în sarcina recurentei-reclamante a obligației de plată a daunelor.

Aceste critici se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă."

Acest text de lege reglementează efectul pozitiv al autorității de lucru judecat care presupune existența unei chestiuni litigioase definitiv tranșate între aceleași părți, ce nu mai poate fi repusă în discuție într-un proces ulterior, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Conform art. 28 alin. (1) teza I C. proc. pen., "hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o."

Astfel, dezlegările definitive ale instanței penale cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o se impun a fi respectate de către instanța civilă, aceste chestiuni nemaiputând fi repuse în discuție într-un proces civil ulterior.

În aplicarea acestui text de lege, Înalta Curte reține că instanța de apel a respins acțiunea în regres, apreciind că este greșită concluzia primei instanțe conform căreia reclamanta nu este răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat. În argumentarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, în esență, că: voința de a vinde terenurile din patrimoniu aparține consiliului local, primarul fiind obligat prin lege să ducă la îndeplinire cele hotărâte de către organul deliberativ; dat fiind că în hotărârea penală nu se face nicio distincție cu privire la întinderea răspunderii și la rolul deliberativ al consiliului local, în cadrul căruia primarul nu are drept de vot și fără de care nici nu putea exista vânzarea terenurilor, rămâne instanței civile să determine dacă comuna se putea întoarce, în temeiul art. 1.384 C. civ., să solicite întreg debitul de la fostul primar și în cadrul acestui regres să analizeze vinovăția și gradul de participare a fostului primar la producerea prejudiciului; comuna este obligată să răspundă solidar ca și coparticipant, nu în calitate de angajator, chiar dacă în dosarul penal nu au fost inculpate și alte persoane dintre cele care au hotărât prin vot liber vânzarea terenurilor (…).

Aceste argumente care au fundamentat concluzia instanței de apel conform căreia inclusiv recurenta-reclamantă răspunde pentru prejudiciul cauzat în calitate de coparticipant încalcă autoritatea de lucru judecat atât a sentinței penale nr. 40/P din 9 mai 2017 a Tribunalului Neamț, secția Penală, cât și a deciziei penale nr. 1317 din 23 noiembrie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția Penală pentru Cauze cu Minori și de Familie, pronunțate în dosarul nr. x/2015.

Astfel, instanțele penale au condamnat-o numai pe intimata-pârâtă pentru săvârșirea faptei penale cauzatoare de prejudicii, recurenta-reclamantă fiind obligată în solidar cu intimata-pârâtă la plata despăgubirilor, în calitate de parte responsabilă civilmente, iar nu de coparticipant la săvârșirea faptei penale.

Ca atare, răspunderea pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii cu privire la care s-a statuat că întrunește cerințele constitutive ale unei infracțiunii a fost stabilită exclusiv în sarcina intimatei-pârâte.

De altfel, instanțele penale au înlăturat apărările intimatei-pârâte referitoare la pretinsa vinovăție a consilierilor locali.

Astfel, prin sentința penală nr. 40/P din 9 mai 2017, Tribunalul Neamț, secția Penală a înlăturat apărarea potrivit căreia inculpata a executat doar dispozițiile hotărârilor Consiliului Local Gârcina, reținând că, astfel cum reiese din probele cauzei, inițiativa adoptării acestor hotărâri a aparținut inculpatei care, știind că părțile civile au titluri de proprietate pe terenurile în cauză, a inițiat procedura trecerii terenurilor în domeniul privat al comunei, apoi a inițiat adoptarea hotărârilor prin care terenurile erau scoase la vânzare, iar apoi a procedat la vânzarea efectivă a acestora.

De asemenea, prin decizia penală nr. 1317 din 23 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secția Penală pentru Cauze cu Minori și de Familie a reținut că poziția procesuală a inculpatei este oscilantă și că la data inițierii proiectelor de hotărâre cunoștea amplasamentele terenurilor aparținând părților civile, așa cum rezultă din coroborarea probelor sus-menționate, atitudinea acesteia de a prezenta o altă situație consilierilor locali și ulterior notarului, denotând tocmai intenția sa infracțională de a obține o hotărâre a Consiliului Local, prin încălcarea prevederilor legale, pentru a da o aparență de legalitate actelor de vânzare a terenurilor - despre care cunoștea că nu sunt în proprietatea UAT Gârcina.

În acest context, instanța de apel nu putea repune în discuție într-o acțiune în regres chestiunea răspunderii consilierilor locali din moment ce instanțele penale au apreciat că nu poate fi atrasă răspunderea lor.

În consecință, nerespectarea de către instanța de apel a dezlegărilor date prin hotărârile judecătorești pronunțate în procesul penal cu privire la persoana răspunzătoare de săvârșirea faptei penale cauzatoare de prejudicii atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Dat fiind că incidența acestui motiv de recurs atrage casarea totală a decizei recurate, devine inutilă examinarea criticilor subsumate celorlalte motive invocate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei atacate, pe care o va casa și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În rejudecare, instanța de apel va avea în vedere că soluția primei instanțe de admitere în parte a acțiunii a fost apelată numai de pârâtă, apelul urmând a fi soluționat cu respectarea principiului consacrat de art. 481 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Gârcina împotriva deciziei civile nr. 207/2020 din 15 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2022.