ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1704/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 18.09.2019, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. și pe intervenientul forțat C., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 euro cu titlu de daune morale și la plata sumei de 5000 euro cu titlu de despăgubiri patrimoniale, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 2081/05.08.2020, Tribunalul Ilfov a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 13740,02 RON, reprezentând daune materiale, suma de 150000 euro, reprezentând daune morale, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă, calculată conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data scadenței, 03.10.2018, până la data achitării efective a debitului principal; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva sentinței au formulat apel reclamanta A. și pârâta B. S.A.

Prin decizia civilă nr. 1933/A/9.11.2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 2081/05.08.2020 pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în contradictoriu cu apelanta-pârâtă B. S.A.

A admis apelul formulat de apelanta-pârâtă, a schimbat în parte sentința apelată în sensul obligării pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 30.000 de euro, la cursul valutar BNR de la data plății; a păstrat sentința în ceea ce privește cuantumul daunelor materiale și obligarea pârâtei la plata și a dobânzii legale penalizatoare aferente daunelor morale și materiale.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 de RON, parte din cheltuielile de judecată de la prima instanță.

A respins cererea apelantei-pârâte de obligare a apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată în apel ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate, iar prin decizia pe care o va pronunța instanța de recurs să dispună acordarea de despăgubiri nepatrimoniale în vederea acoperirii în integralitate a prejudiciului nepatrimonial suferit de recurenta A. ca urmare a evenimentului rutier din 03.10.2018, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile netimbrării și inadmisibilității recursului.

Stabilind că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, la termenul din 21 septembrie 2021, Înalta Curte a rămas în pronunțare cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1933/A din 9 noiembrie 2021, prin care Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a soluționat, cu caracter definitiv, acțiunea promovată de reclamanta A., având ca obiect pretenții izvorâte dintr-un contract de asigurare, fiind astfel dedusă judecății o cerere privitoare la despăgubiri în materie de asigurări.

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 18 septembrie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele din materia asigurărilor.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte, raportat la dispozițiile art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1933/A din 9 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1933/A din 9 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2022.