ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2586/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 martie 2017 pe rolul Tribunalului Ilfov, sub număr de dosar x/2017, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. și a intervenientului C. la plata sumei de 20.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale și sumei de 1.500.000 euro cu titlul de despăgubiri morale și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 28 din 1 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și cu intervenientul forțat C.; a fost obligată pârâta la plata sumei de 18.652 RON cu titlu de despăgubiri materiale către reclamantă și 80.000 RON despăgubiri morale.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanta A. și pârâta S.C. B. S.A..

Prin decizia civilă nr. 681/2020 din 25 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de reclamanta A. și de pârâta S.C. B. S.A..

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 681/2020 din 25 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În ceea ce privește incidența motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susține, în esență, că decizia recurată nu este motivată, întrucât aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, instanța de apel respingând apelul ca nefondat, fără a motiva în vreun fel că "nu e fondat", aspect ce echivalează cu o nepronunțare asupra apelului formulat de către reclamantă.

Or, așa cum s-a decis în practica judiciară, nemotivarea sau motivarea sumară și confuză a unei hotărâri judecătorești echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului obligă tribunalele să-și motiveze deciziile, dar nu se poate cere să se dea un răspuns detaliat la fiecare argument, însă, așa cum rezultă din analiza deciziei recurate nu numai că instanța nu a dat vreun răspuns detaliat, în opinia recurentei, aceasta nu a acordat niciun răspuns criticilor sale aduse prin motivele de apel.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să respingă fără nicio motivare calea de atac.

În argumentarea motivului de casare instituit de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., cu referire la cuantumul daunelor materiale acordate arată că potrivit dispozițiilor art. 250 C. proc. civ., dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din propria inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege. Or, exact acest lucru s-a și întâmplat prin dovedirea cheltuielilor prin proba testimonială administrată în cauză.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate, apreciază ca fiind esențial ca evaluarea prejudiciului să se realizeze sub aspectul efectelor negative suferite de persoanele lezate pe plan fizic și psihic, astfel încât să nu se rezume la determinarea "prețului suferinței" - care este inestimabilă, valoarea supremă, respectiv viața fiind lezată, ci să se realizeze o apreciere a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului pe termen lung și a implicației acestuia pe toate planurile vieții persoanelor prejudiciate. Desigur că suferințele omenești nu pot fi evaluate în bani și nicio sumă de bani nu va fi suficientă pentru a acoperi acest prejudiciu moral.

Pe lângă gravitatea prejudiciului moral creat reclamantei, care este de o gravitate incomensurabilă, iar acoperirea acestuia în mod efectiv este imposibilă, apreciază că era imperios necesar ca instanța să dea eficiență și celui de-al doilea criteriu în stabilirea daunelor, respectiv criteriului echității, iar indemnizația acordată să fie una substanțială și susceptibilă a compensa prejudiciul moral suferit, cât și leziunile psihice suferite ca urmare a acestui fapt.

Astfel, mai susține recurenta, indemnizația trebuie să fie justă, rațională, echitabilă, respectiv să asigure efectiv o compensație suficientă a prejudiciului moral suferit, având în vedere ceea ce reclamanta a pierdut pe pian fizic, psihic, social și familial, raportat la ceea ce ar însemna o viață normală, liniștită și fericită pentru aceștia în momentul respectiv, dar și în viitor. Daunele morale sunt daune datorate pentru șocul emoțional, pentru suferințele psihice, pentru prejudiciul produs.

Solicită admiterea recursului, acordarea sumelor solicitate prin cererea introductivă.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 9 iunie 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.), reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Se constată că reclamanta A. a indicat formal motivele de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., întrucât aceasta s-a rezumat strict la a-și exprima nemulțumirea cu privire la cuantumul daunelor acordate, cu referire la nivelul suferințelor fizice și psihice trăite, aspecte ce nu pot fi analizate în această etapă procesuală, instanța de apel fiind suverană în a aprecia, în baza probatoriului administrat, în raport de circumstanțele cauzei, cuantumul daunelor.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Deși recurenta a făcut referire și la pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., aceasta nu a arătat în concret la ce critici nu a răspuns instanța de apel, pentru a se putea realiza un control de legalitate, iar faptul că se indică anumite dispoziții legale (ex: art. 6 CEDO), fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze susținerile în sfera temeiului de casare invocat, nu poate să atragă nicio analiză.

De altfel, în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc considerații cu privire la modalitatea în care instanța de apel a justificat întinderea despăgubirilor acordate cu titlu de daune materiale și morale, ci aprecieri generale legate de impactul pe care l-a avut accidentul asupra recurentei și de finalitatea pe care trebuie să o aibă compensațiile materiale și morale în asemenea cazuri.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

În speță, recurenta tinde, în realitate, la o restabilire a situației de fapt (dovedirea cheltuielilor prin proba testimonială administrată în cauză; "din probele administrate se poate reține în mod concret că reclamanta a suferit un grav prejudiciu moral" etc.), repunând în discuție probele și solicitând instanței de recurs să reconsidere concludența lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Se impune precizarea faptului că aprecierea judecătorilor de fond cu privire la valoarea efectivă a despăgubirii și solicitarea recurentei de majorare a sumei acordată cu titlu de daune materiale și morale vizează aspecte de temeinicie ale hotărârii atacate, care excedează controlului instanței de recurs, având în vedere că în această cale extraordinară de atac se exercită un control judiciar numai cu privire la legalitatea hotărârii atacate, în raport de motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, susținerile privind neacordarea daunelor în cuantumul solicitat nu sunt suficiente dacă nu s-au indicat încălcările de lege care pot să atragă examenul de legalitate.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 681/2020 din 25 iunie 2020 pronunțată de Curea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 681/2020 din 25 iunie 2020 pronunțată de Curea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2021.