ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1181/2021

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 25 februarie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2019, completată la 29 martie 2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A.:

- să se constate că dobânda contractuală datorată pârâtei după primul an de contract, în temeiul contractului de credit nr. x/01.11.2017, este de 1,5% pe an;

- să fie obligată pârâta la restituirea sumelor încasate cu titlu de dobândă ce nu au fost restituite prin decizia nr. 2123/20.10.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2010;

- să fie obligată pârâta să înceteze perceperea unei dobânzi contractuale de 3,5% pe an;

- să fie obligată pârâta la emiterea unui nou grafic de rambursare în cuprinsul căruia să fie menționată o dobândă de 1,5% pe an;

- să fie obligată pârâta la restituirea sumelor încasate cu titlu de dobândă contractuală, care depășesc valoarea de 1,5% pe an, pentru perioada ulterioară primului an de contract, percepute începând cu data de 2 august 2016;

- să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente sumelor încasate fără drept, cu titlu de dobândă contractuală și comision de administrare;

- să fie obligată pârâta la plata unor despăgubiri egale cu diferența dintre sumele încasate necuvenit, actualizate în raport cu rata inflației și cele efectiv încasate, percepute cu titlu de dobândă contractuală și comision de administrare;

- să fie obligată pârâta la plata de despăgubiri pentru daune morale în cuantum de 450.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 3056 din 23 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.,ca nefondată; reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 6.798,28 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe reclamantul A. a declarat apel, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii capetelor nr. 1, 2, 3, 4, 5.1, 5.2, 5.3, 5.4, 6.1, 6.2, 6.3, 6.4 și 7 din cererea de chemare în judecată.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 1207 din 5 octombrie 2020, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 3056/23.10.2019 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.; apelantul-reclamant a fost obligat să plătească intimatei-pârâte suma de 3.710,89 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2019, la data de 21 decembrie 2020.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat. De asemenea, a solicitat obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea căii extraordinare de atac.

Prin cererea înregistrată la 16 februarie 2021 recurentul-reclamant A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative și art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., sens în care, la data de 9 martie 2021, s-a procedat la formarea dosarului nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, cu termen de judecată la 13 mai 2021.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului și a apărărilor invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare. Totodată, a solicitat suspendarea judecării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluționarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională.

La data de 9 martie 2021 s-a fixat termen pentru soluționarea recursului în ședință publică, întrucât prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-pârâtă B. S.A., Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A. (25 februarie 2019), legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele din materia protecției consumatorilor.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză.

De asemenea, se reține că intimata-pârâtă B. S.A. a fost nevoită să avanseze plata unor sume de bani pentru a formula apărări în prezentul recurs și a le susține, constând în onorariul de avocat în cuantum de 2.320,50 RON, iar recurentul-reclamant a formulat o cale de atac neprevăzută de lege, în acest fel dovedind o culpă procesuală care a produs un prejudiciu intimatei constând tocmai în cheltuielile de judecată efectuate.

Așa fiind, în temeiul art. 494 raportat la art. 453 alin. (1) și art. 451 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurentul-reclamant la plata acestor cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1207 din 5 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata sumei de 2.320,50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă B. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2021.