ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 598/2022

Ședința publică din data de 10 martie 2022

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâta G. S.A. și cu intervenientul forțat H., au solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.349 și art. 1.391 alin. (2) din C. civ., Legea nr. 132/2017.

Tribunalul Ilfov, secția civilă, prin sentința civilă nr. 3746 din 14 decembrie 2020, a admis în parte cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâta G. S.A. și cu intervenientul forțat H.; pârâta G. S.A. la plata următoarelor sume, în echivalent RON la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale: 25.000 euro în favoarea reclamantei B., 20.000 euro în favoarea reclamantului A., 6.000 euro în favoarea reclamantei C., 2.000 euro în favoarea reclamantei D., 1.000 euro în favoarea reclamantului F. și 1.000 euro în favoarea reclamantului E.; a respins cererea de cheltuieli formulată de pârâtă, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 837A din 13 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de apelanții-reclamanți A., B., E. și F. împotriva sentinței civile nr. 3746 din 14 decembrie 2020 a Tribunalului Ilfov, secția civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă G. S.A. și cu intimatul-intervenient forțat H.; s-a respins ca nefondat și apelul formulat de apelanta-pârâtă G. S.A. împotriva aceleiași sentințe; s-au admis apelurile formulate de apelantele-reclamante C. prin reprezentant legal B. și D. împotriva sentinței civile nr. 3746 din 14 decembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă G. S.A. și cu intimatul-intervenient forțat H.; s-a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că: pârâta a fost obligată să plătească reclamantei C. suma de 10.000 EUR, echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății, cu titlu de despăgubiri morale; de asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei D. suma de 8.000 EUR, echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății, cu titlu de despăgubiri morale; s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate; s-a respins, ca neîntemeiată, cererea apelantei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată în apel; definitivă.

Împotriva acestei decizii, recurenții-reclamanți C. prin reprezentant legal B., D., F., E. și B. au declarat recurs principal, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 21 octombrie 2021.

Recurenții-reclamanți au apreciat că decizia instanței de apel este nelegală întrucât cuprinde motive contradictorii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

La data de 25 noiembrie 2021 intimatul-reclamant A. a transmis întâmpinare și recurs incident, prin care a solicitat admiterea recursului promovat de recurenții-reclamanți C. prin reprezentant legal B., D., F., E. și B. și admiterea recursului incident.

Recursul incident a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și art. 491 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă G. S.A. a transmis la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului principal și, pe cale de consecință, a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil; totodată, a solicitat admiterea excepției nulității recursului pentru lipsa motivării, iar pe fond, a formulat concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

La data de 14 decembrie 2021 s-au comunicat recurenților-reclamanți C. prin reprezentant legal B., B., D., E. și F. întâmpinările formulate în cauză de intimatul-reclamant A. și de intimata-pârâtă G. S.A., precum și recursul incident declarat de recurentul-reclamant A..

Prin rezoluția din 11 ianuarie 2022 s-a fixat termen la data de 10 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 din C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului principal, invocată de către intimata-pârâtă G. S.A. prin întâmpinare, care are prioritate față de excepția nulității recursului, întrucât vizează principiul legalității căilor de atac, apreciind că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 din C. proc. civ. (adoptat prin Legea nr. 134/2010) și care presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Recursul principal are ca obiect decizia civilă nr. 837A din 13 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă într-un litigiu circumscris sferei asigurărilor, întrucât pretențiile deduse judecății sunt pretinse de terții vătămați de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie și care au ca temei contractul de asigurare încheiat între asigurător și intervenientul forțat.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată - 26 iulie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din asigurări.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil și recursul incident declarat în cauză de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 837A din 13 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dispozițiile art. 491 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile", la alin. (2) din același articol stabilindu-se că "prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător".

Aceasta înseamnă că recursului incident și recursului provocat le sunt aplicabile reglementările anterior citate din procedura apelului, dar cu respectarea dispozițiilor speciale din procedura recursului.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 472 alin. (1) din C. proc. civ., "intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului, în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe".

Din conținutul acestui text de lege, aplicabil în faza procesuală a recursului, se desprinde concluzia că legitimare procesuală activă în recursul incident are intimatul din recursul principal, iar legitimare procesuală pasivă în recursul incident are "partea potrivnică" intimatului, adică partea față de care intimatul are interese contrare și care a declarat recursul principal.

Or, în speță, recursul incident a fost declarat de reclamantul A., care are aceleași interese și aceeași poziție procesuală cu recurenții din recursul principal - reclamanții C. prin reprezentant legal B., D., F., E. și B..

Prin urmare, reclamantul A. nu poate să formuleze recurs incident în condițiile în care recursul principal nu este declarat de către partea potrivnică (față de el), respectiv intimata-pârâtă G. S.A.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibile recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurenții-reclamanți C. prin reprezentant legal B., D., F., E. și B. împotriva deciziei civile nr. 837A din 13 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Respinge recursul incident declarat de recurentul-reclamant A. împotriva aceleiași decizii, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2022.