ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1668/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1668/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 21 septembrie 2022
Asupra contestației în anulare de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 18 aprilie 2022, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 2737 din 15 decembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
Prin decizia civilă nr. 2737 din 15 decembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost anulată contestația în anulare formulată de A. împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru.
Contestatoarul susține în esență că deși a achitat taxa judiciară de timbru în dosarul având ca obiect strămutarea procesului, nu avea această obligație, având în vedere dispozițiile art. 28 și art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.
Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a respinge ca inadmisibilă contestația în anulare pentru considerentele ce urmează:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre definitivă) și art. 503 alin. (2) C. proc. civ. (contestația în anulare specială - al cărei obiect poate fi o hotărâre a instanței de recurs).
Potrivit art. 503 alin. (1), hotărârile definitive por fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
Contestația în anulare specială reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi promovată în patru cazuri distincte:
atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen;
când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
Înalta Curte reține că prezenta contestație în anulare, neîncadrată în drept de către contestator, a fost formulată împotriva deciziei civile nr. 2737 din 15.12.2021 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat contestația în anulare formulată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru.
În speță, criticile formulate de contestator nu indică vreunul din motivele prevăzute de lege, nu vizează niciuna dintre neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de prevederile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., ci sunt, în esență, nemulțumiri care privesc obligarea acestuia la plata taxei judiciare de timbru într-un litigiu având ca obiect strămutare.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată nefiind suficientă, în măsura în care nu se circumscriu motivelor prevăzute de lege.
Fiind o cale de retractare, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond din cadrul litigiului, soluționate de instanță în mod definitiv.
Prin urmare, întrucât motivele contestației formulate de contestator nu se pot încadra în cazurile expres prevăzute la art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., criticile neavând legătură cu neregulile procedurale prevăzute de textele menționate, ca motive legale ale contestației în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2737 din 15 decembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2737 din 15 decembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2022.