ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1576/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 iulie 2016, pe rolul Tribunalului Brașov, sub număr de dosar x/2016, reclamanta A. S.A. (fosta S.C. A. S.A. și S.C. B.), în insolvență, a chemat în judecată pe pârâții C. și D. S.A. ZARNEȘTI, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata următoarelor sume:

- 1.002.559,42 RON reprezentând prejudiciu efectiv, constând în c/valoarea materialelor si manoperei aferente reparațiilor pentru repunerea în funcțiune a cuptoarelor electrice avariate în urma exploziei din anul 2003, din secția Oțelăria Electrica nr. 2;

- 573.928 USD reprezentând beneficiul nerealizat constând în pierderile de producție și vânzări înregistrate pe perioada staționării cuprinse între data de 18 decembrie 2003 - 04 ianuarie 2004;

- 5.100 RON reprezentând: cheltuieli judiciare către stat în sumă de 1600 RON și 3.500 RON cheltuieli cu expertizele judiciare efectuate în dosarele penale;

- dobânda legală datorată pentru perioada cuprinsă între data de 18 decembrie 2003 până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 600/C din data de 06.08.2020, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.A. (fosta S.C. A. S.A. si S.C. B.), în insolvență, în contradictoriu cu pârâta D. S.A. și, în consecință:

A fost obligată pârâta D. S.A. să achite reclamantei suma de 153.380,21 cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 367.478,74 RON cu titlu de dobândă legală, pentru perioada cuprinsă între data de 19 decembrie 2003 - 16 iulie 2020 și, în continuare, până la data achitării efective.

S-au respins restul pretențiilor, ca nefondate.

A fost obligată pârâta D. S.A. să achite reclamantei suma de 8.720 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată prin întâmpinare de pârâta D. S.A. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procesul penal, în cuantum total de 70.174,4 RON.

S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul C., ca nefondată.

A fost obligată reclamanta să achite pârâtului C. suma de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta D. S.A. ZARNEȘTI a formulat apel prin care a solicitat admiterea cererii de apel și judecând pe fond, să se respingă în totalitate cererea de chemare în judecată și să fie obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarele penale și în acest dosar.

Prin decizia civila nr. 1186/Ap din 2 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a fost respins apelul declarat de apelanta - pârâtă D. S.A. Zărnești împotriva sentinței civile nr. 600/C din 6 august 2020, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. x/2016.

Împotriva deciziei civile nr. 1186/Ap din 2 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, pârâta D. S.A. ZARNEȘTI a declarat recurs indicând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

In argumentarea cererii de recurs, se susține, în esență, că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 998-999 C. civ. de la 1864 cu referire la condițiile, care trebuie îndeplinite, cumulativ, pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Cu titlul prealabil, se menționează că litigiul de față a parcurs, doua faze procesuale: faza procesului penal și faza procesului civil.

Considerentele deciziei civile nr. 1186/Ap din 2 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016, nu fac decât să reia, la indigo, considerentele sentinței civile nr. 600/C/06.08.2020, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. x/2016.

Răspunderea civilă delictuală, așa cum este reglementată de prevederile art. 998-1003 din C. civ. de la 1864 (art. 1349 Nou C. civ.), este un raport juridic de obligații, care izvorăște, dintr-o faptă ilicită și prejudiciabilă.

Sediul materiei, pentru atragerea răspunderii civile delictuale, este reglementat în art. 998-999 C. civ. de la 1864 (art. 1357-1371 Noul C. civ.).

Raportat la prevederile legale, mai sus menționate, susține recurenta, pentru atragerea răspunderii civile delictuale, în general, iar pentru cazul în speță, pentru fapta proprie, a recurentei-pârâte D. S.A. Zărnești, se cer întrunite, cumulativ, următoarele condiții: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

In acest context, în opinia recurentei, se impunea analizarea, punctuală, dacă în cauză, sunt îndeplinite, cumulativ, toate cele patru condiții, pentru a se antrena răspunderea civilă delictuală, pentru fapta proprie, a recurentei - pârâte D. S.A. Zărnești.

Referitor la prejudiciu, se menționează că una dintre condițiile definitorii ale prejudiciului, ca element al răspunderii civile delictuale, îl reprezintă caracterul lui cert, real.

Recurenta arată că anterior, în procesele penale, prin raportul de expertiză tehnică judiciară a expertului tehnic judiciar, în specialitatea construcții, Ing. E. și raportul de imposibilitate a efectuării expertizei contabile, a expertului contabil, Ec. F., prejudiciul nu a putut fi determinat, demonstrat, astfel că acesta nu are un caracter cert, real, aspect reținut și de către instanțele de drept penal, la care face referire.

In ceea ce privește prejudiciul în valoare de 153.380,21 RON, consemnat în Raportul de expertiză contabilă judiciară, nr. 1 din 29.03.2019, întocmit de expertul contabil judiciar, Ec. G., și pe care, instanțele de fond, respectiv apel, în mod nefondat, îl iau în calcul, consideră că se impun analizate anumite aspecte.

Referitor la fapta ilicită a raportului de cauzalitate, între fapta ilicită și prejudiciu, și a vinovăției recurentei-pârâte, D. S.A. Zămești, apreciază că angajarea răspunderii civile delictuale, pentru fapta proprie, în sarcina persoanei juridice D. S.A. Zărnești nu este posibilă, decât prin angajarea răspunderii civile delictuale, pentru fapta proprie a salariaților (prepușilor) acesteia, pentru încălcarea, culpabilă, a sarcinilor de serviciu.

In acest litigiu, arată recurenta, pe lângă pârâtul (fostul inculpat) C., au mai fost angrenați, direct, și alți salariați ai societății, cu funcții de conducere, în cadrul acesteia, după cum urmează: H., I., J., K..

Inițial, în cadrul cercetării penale, aceștia au avut calitatea de învinuiți, ulterior, prin rechizitoriu, au fost scoși de sub urmărirea penală, aspect care poate fi apreciat ca autoritate de lucru judecat, fiind, în continuare, citați și audiați, ca martori, alături de L., în instanța penală, rămânând în instrumentare, numai pârâtul (fostul inculpat) C., pe considerentul ca, dacă nu ar fi modificat certificatul de delaborare, incidentul nu s-ar fi produs.

S-a reținut culpa reprezentanților intimatului-reclamant (părții civile), care, prin nerespectarea procedurilor de recepție a deșeurilor metalice, nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu și că, din culpa lor, prin introducerea, neverificată, a materiei prime, direct în cuptoare, s-a creat riscul, producerii exploziilor, activitățile acestora, fiind considerate, cauza determinantă, a distrugerii parțiale, a cuptorului nr. 2 și a avarierii coloanei de electrozi, de la cuptorul nr. 7, situație constatată, de către judecătorii fondului, inițial și după casarea cu trimitere, în considerentele sentințelor penale nr. 302/17.04.2012, respectiv nr. 255/28.07.2015, în dosarele nr. x/2011, respectiv nr. 1636/315/2011*, pe rolul Judecătoriei Târgoviște, aspect la care au achiesat și judecătorii din apel, prin decizia penală nr. 127/03.02.2016, situație de facto, confirmată și de răspunsul la obiecivul nr. 4 din expertiza efectuată de către experta M., care precizează, obligațiile personalului serviciului N., din combinat, potrivit Instrucțiunii de lucru, Recepția fierului vechi, din 19.02.2003, pe care aceștia, nu au respectat-o.

Astfel, daca salariații (prepușii) societății D. S.A. Zărnești sunt nevinovați, nici celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu nu pot fi reținute, neputându-se antrena, în mod obiectiv, răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a recurentei-pârâte.

Aplicând teoria excluderii, coroborat cu aceea a reducerii la absurd, dacă recurenta-pârâtă D. S.A. Zărnești, prin salariații (prepușii) săi, nu este vinovată, fiind în schimb vinovați salariații (prepușii) intimatului-reclamant, prejudiciul nu este unul cert, real, rezultă faptul că, nu s-a comis nici o faptă ilicită, iar raportul de cauzalitate, între fapta ilicită și prejudiciu, este inexistent.

Prin urmare, întrucât nu sunt îndeplinite nici separat, nici cumulativ, cele patru condiții legal-imperative, ale răspunderii civile delictuale, pentru fapta proprie, a recurentei-pârâte D. S.A. Zărnești, aceasta nu poate fi angajată, în sarcina societății, implicit, persoana juridică, neputând fi obligată, la plata pretinsului prejudiciu.

Referitor la solicitarea cheltuielilor de judecată (căi procesuale), precizează că, pornind de la ultimele clarificări date de înalta Curte de Casație și Justiție, în Complet de Dezlegare a unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 59/18.09.2017, recurenta a încercat să supună atenției, instanțe de fond, respectiv instanței de apel, o altă abordare a solicitării cheltuielilor de judecată, angajate în procesele penale, într-un sistem de drept modern, bazat pe conexiuni, într-o abordare semantică, expunând argumentele sale, pe considerentul că alegerea căii procesuale este lăsată de legiuitor, la aprecierea părții, această opțiune făcând parte din dreptul său complex de a solicita prin justiție plata cheltuielilor de judecată.

Abordarea sa nu a fost agreată de instanțele de fond, respectiv de apel, motiv pentru care, înțelege să nu mai revină, lăsând, însă, instanței de recurs aprecierea asupra aspectelor ridicate și susținute în acest sens.

Sub un ultim aspect, consideră că trebuie luat în discuție și un alt aspect, definitoriu, în ceea ce privește atitudinea procesuală a intimatului-reclamant de a solicita un prejudiciu care nu a putut fi demonstrat, probat prin documente pertinente, în spiritul instituției de drept a răspunderii civile delictuale.

Intimata-reclamantă A. S.A. prin administrator special O. și prin administrator judiciar P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului.

Intimatul-pârât C. a formulat întâmpinare, apreciind, în esență, recursul declarat ca fiind întemeiat.

Recurenta-pârâtă D. S.A. Zărnești a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă A. S.A., în reorganizare judiciară, precizând că își susține argumentele din cuprinsul cererii de recurs.

Totodată, recurenta-pârâtă D. S.A. Zărnești a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului-pârât C., apreciind ca fiind pertinente susținerile din cuprinsul acesteia.

Prin încheierea de ședință din 2 martie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare, recurenta-pârâtă înțelegând să își exercite acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la data de 22 iunie 2022.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului de recurs este sancționată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a indicat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât aceasta nu a arătat, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Deși a indicat dispozițiile art. 998-999 C. civ. de la 1864, prevalându-se de îndeplinirea condițiilor legale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, în motivarea recursului, pârâta s-a rezumat strict la a-și exprima nemulțumirea cu privire la soluția instanței, cu referire la materialul probatoriu administrat în cauză, (raportul de expertiză contabilă etc), aspecte ce nu pot fi analizate, în această etapă procesuală, instanța de apel fiind suverană în a aprecia, în baza probatoriului administrat, în raport de circumstanțele cauzei, cuantumul prejudiciului acordat.

Se observă că recurenta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând doar aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

Așa fiind, aprecierea judecătorilor de fond cu privire la valoarea efectivă a prejudiciului, prin raportare la stabilirea culpei în cauză vizează aspecte de temeinicie ale hotărârii atacate, care excedează controlului instanței de recurs, având în vedere că în această cale extraordinară de atac se exercită un control judiciar numai cu privire la legalitatea hotărârii atacate, în raport de motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenta-pârâtă, reiterarea unor situații de fapt, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de art. 488 C. proc. civ., fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.A. ZĂRNEȘTI împotriva deciziei civile nr. 1186/Ap din 2 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2022.