ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1551/2022

Ședința publică din data de 21 iunie 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2021, la data de 05.05.2021, contestatorul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea acțiunii, emiterea de către Casa Județeană de Pensii Prahova a unei noi decizii pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, care să conțină, față de decizia nr. x din 05.04.2021, următoarele modificări:

a) număr de înregistrare nou, deoarece numărul de înregistrare x din 05.04.2012 este același cu numărul de înregistrare al deciziei privind acordarea pensiei de invaliditate nr. x din 10.02.2015, fiind vorba de o nouă decizie si nu o simpla recalculare;

b) bifarea căsuței "înscriere nouă" și nu a căsuței "Modificare" cum este în prezent, deoarece este vorba de o nouă înscriere la pensie si anume înscrierea la pensie pentru limită de vârstă;

c) eliminarea sintagmei "se admite cererea de pensionare a solicitantului " de la punctul A din cuprinsul deciziei și înlocuirea cu expresia "se eliberează din oficiu prezenta decizie de pensionare pentru limită de vârstă solicitantului" aceasta deoarece reclamantul nu a făcut și nu a semnat nicio cerere de pensionare pentru limită de vârstă, emiterea noii decizii făcându-se, conform legii, din oficiu;

d) modificarea conținutului de la capitolul "Motivare", pagina 1 a deciziei, prin înlocuirea expresiei "cu valorificare stagiu asimilat (pensie invaliditate)’’ cu expresia "calculată conform Lege nr. 263/2010" deoarece nu este vorba de o recalculare numai prin valorificarea stagiului asimilat;

e) înlocuirea datei de înscriere la pensie, 06.11.2014, din cuprinsul paginii nr. 3 din decizie -BULETIN DE CALCUL- cu data de 24.12.2020, care este data legală când a îndeplinit condițiile legale de înscriere la pensia pentru limită de vârstă;

f) modificarea conținutului de la capitolul "Motivare", pagina nr. 3 -BULETIN DE CALCUL- a deciziei, prin înlocuirea expresiei "cu valorificare stagiu asimilat (pensie invaliditate)" cu expresia "calculată conform Lege nr. 263/2010" deoarece nu este vorba de o recalculare numai prin valorificarea stagiului asimilat;

- recalcularea deciziei de pensie pentru limită de vârstă conform Legii nr. 263/2010, corespunzător situației din 24.12.2020, prin aplicarea indicelui de corecție, conform art. 170 din Legea nr. 263/2010, a cărui valoare este de 1,41, conform art. 17 din Legea nr. 6/2020 din 6 ianuarie 2020;

- obligarea pârâtei la plata sumelor de bani rezultate ca diferență între cuantumul stabilit din recalcularea pensiei, prin utilizarea coeficientului de 1,41 și cuantumul conform deciziei nr. x din 05.04.2021, începând cu 24.12.2020;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 263/2010, Normei de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 din 20.03.2011, Legii nr. 19/2000, Legii nr. 6/2020, Deciziei Curții Constituționale a României nr. 702/31.10.2019 și Constituției României.

Prin sentința civilă nr. 2086/7 septembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost respinsă contestația ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, contestatorul a formulat apel.

Prin încheierea din 06 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de apelantul-contestator, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 din Legea nr. 263/2010.

Prin decizia nr. 1008 din 06.04.2022, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins ca nefondat apelul contestatorului A. împotriva sentinței nr. 2086/07.09.2021, pronunțată de Tribunalul Prahova.

La 08 aprilie 2022, în termen legal, contestatorul A. a formulat cerere de recurs împotriva încheierii din 06 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată.

Prin memoriul de recurs depus la 24 aprilie 2022, recurentul susține, în esență, că instanța de apel a reținut în mod nelegal și nefondat că dispoziția art. 82 din Legea nr. 263/2010 nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Astfel, în primul rând, arată că s-ar fi reținut în mod eronat că recurentul a invocat neconstituționalitatea art. 82 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, în realitate invocându-se neconstituționalitatea art. 82 din Legea nr. 263/2010.

În al doilea rând, arată că excepția invocată are legătură cu soluționarea cauzei, fiind unul dintre motivele de nulitate absolută a Deciziei nr. x din 05.04.2021 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă invocate de recurent prin contestația îndreptată împotriva acestei decizii.

În continuare, recurentul face apel la considerentele primei instanțe cu privire la aplicarea indicelui de corecție de 1.07 în loc de 1.41, din care ar rezulta motivarea neconstituțională și netemeinică a primei instanțe, care ar fi reținut că nu sunt două momente de "înscriere la pensie" în favoarea contestatorului, ci doar unul, în conformitate cu art. 104 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și "faptul că la data de 05.04.2021 s-a emis decizia de trecere la pensie pentru limită de vârstă din pensie de invaliditate, nu deschide în favoarea acestuia un alt moment de înscriere la pensie".

O altă consecință a interpretării greșite a art. 82 din Legea nr. 263/2010 este aceea că, dacă se consideră că data de 06.11.2014, din decizia de pensie ar fi corectă, aceasta ar însemna că drepturile de pensie pentru limită de vârstă ar trebui plătite de către intimată începând cu această dată, ori pe prima pagină a deciziei nr. x din 05.04.2021, la punctul C, se menționează că plata drepturilor se face începând cu data de 24.12.2020.

Referitor la motivele mai sus enunțate, arată că instanța de apel ar fi reținut că recurentul se arată nemulțumit de mențiunea potrivit căreia decizia a fost emisă la cerere și nu din oficiu. Or, referitor la acest aspect, recurentul susține că a arătat instanței că, din cauza interpretării greșite a prevederilor art. 82 din Legea nr. 263/2010 de către intimată, în sensul că sintagma "la data îndeplinirii condițiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate devine pensie pentru limită", decizia emisă reprezintă o recalculare a pensiei de invaliditate și nu o înscriere nouă la pensie pentru limită de vârstă. Intimata ar fi folosit formularul deciziei nr. x/10.02.2015 privind pensia de invaliditate și ar fi păstrat formularea "se admite cererea de pensionare a solicitantului", aspect care conduce la nulitatea deciziei nr. x/05.04.2021 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, deoarece face referire la un înscris fictiv, deoarece recurentul nu a întocmit și nu a semnat o cerere de pensionare pentru limită de vârstă.

Mențiunea din cuprinsul art. 82 potrivit căreia pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă ar fi de natură să influențeze soluția pronunțată în prezenta cauză, deoarece, susține recurentul, fiind vorba de o înscriere nouă la pensie pentru limită de vârstă, ar trebui aplicate prevederile art. 82 din Legea nr. 263/2010, conform cărora, "alin. (2) în situația prevăzută la alin. (1) se acordă, din oficiu, cuantumul cel mai avantajos". Prin urmare, cuantumul pensiei pentru limită de vârstă se stabilește prin efectuarea separat a calculului cuantumului pensiei de invaliditate corespunzător cu datele din dosarul de pensie de invaliditate până la data de 24.12.2020 și separat calculul cuantumului pensiei pentru limită de vârstă cu datele existente și prevederile legale din data de 24.12.2020, apoi se alege cuantumul cel mai avantajos dintre cele două calcule.

Calculul se face separat pentru cele două categorii de pensii, fără a se influența una pe cealaltă, deoarece deciziile de pensionare sunt distincte și reprezintă momente de înscriere la pensie diferite, ori, la data de 06.11.2014, când recurentul a îndeplinit condițiile de pensionare pentru invaliditate, indicele de corecție, calculat conform prevederilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 alin. (1) și (2), era 1.07, iar la data de 24.12.2020, când a îndeplinit condițiile de pensionare pentru limită de vârstă, indicele de corecție era de 1.41, conform art. 17 din Legea nr. 6/2020.

În felul acesta susține că s-ar respecta și prevederile art. 170 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în sensul că indicele de corecție se aplică o singură dată la înscrierea inițială la pensie, ori data de înscriere inițială pentru pensia de invaliditate este 06.11.2014, conform deciziei nr. x din 10.05.2015, când indicele de corecție era 1.07, iar data de înscriere inițială la pensie pentru limită de vârstă este 24.12.2020, conform deciziei nr. x din 05.04.2021, când indicele de corecție era 1.41.

Arată recurentul că, în încheierea recurată, instanța de apel s-a referit doar la implicațiile aplicării indicelui de corecție conform art. 170 din Legea nr. 263/2010, neluând în considerare motivele invocate de recurent.

Concluzionând, consideră că dispozițiile art. 82 din Legea nr. 263/2010, respectiv sintagma "pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă", sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că nu reprezintă o înscriere inițială la pensie pentru limită de vârstă, cu efectul excluderii celor care se pensionează pentru limită de vârstă de la aplicarea, la calculul cuantumului pensiei, a indicelui de corecție calculat conform cu prevederile art. 170 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu datele existente la momentul pensionării.

Astfel, apare o situație discriminatorie în care, în fapt, titularul unei pensii transformate să aibă aceeași vârstă și să fi realizat același stagiu complet de cotizare cu titularul unei pensii "netransformate" și, deci, să fie eligibil pentru aceeași pensie, cea "plenară", pentru limită de vârstă și, cu toate acestea, doar titularul pensiei "netransformate" să primească un beneficiu, oricare ar fi acesta.

Prin acordarea unei semnificații decisive unei împrejurări care, deși reală, nu este relevantă (faptul că persoana a beneficiat anterior de pensie de invaliditate) și ignorarea unei împrejurări obiective și decisive, și anume că, indiferent că este vorba despre o pensie pentru limită de vârstă transformată dintr-o pensie anterioară sau o pensie "netransformată" dintr-o pensie anterioară, titularii acestora îndeplinesc aceleași condiții de vârstă și stagiu complet de cotizare, apreciază că s-au instituit două categorii de subiecte de drept în mod arbitral. Prin urmare, tratamentul diferențiat nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, întrucât nu păstrează o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.

Se ajunge astfel la o discriminare gravă prin interpretarea diferită a aceluiași act juridic, anume deciziile de acordare pensie pentru limită de vârstă "netransformată" dintr-o pensie anterioară să fie considerate înscriere la pensie pentru limită de vârstă, iar cele de acordare pensie pentru limită de vârstă "transformată" din pensie de invaliditate să nu fie considerate înscriere la pensie pentru limita de vârstă.

Se încalcă astfel principiul egalității prevăzut de dispozițiile art. 2 lit. d) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora, tuturor participanților la sistemul public de pensii, contribuabili și beneficiari, aflați în aceeași situație juridică, trebuie să li se asigure un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.

Din punct de vedere constituțional, acesta constituie un tratament discriminatoriu, care încalcă principiul constituțional reglementat de art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte la 15.06.2022, care nu a formulat întâmpinare.

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Înalta Curte constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor 82 din Legea nr. 263/2010, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute la art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În legătură cu obiectul prezentei căi extraordinare de atac, se impune evocarea considerentelor deciziei nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituțională, la paragrafele 21 și 22, a statuat că recursul declarat împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

În acest context, soluționarea prezentei căi de atac nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci numai verificarea legalității soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Prin urmare, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, trebuie îndeplinite cumulativ cele patru cerințe stipulate expres de textul legislativ, respectiv excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă, să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, să aibă ca obiect o prevedere legală care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia și să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Astfel, în aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, are loc verificarea condițiilor sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate fiind inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau când nu are legătură cu cauza.

Pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, excepția trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată trebuie să analizeze, implicit, eficiența folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Verificând îndeplinirea acestei condiții, Înalta Curte reține că reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei nr. x din 05.04.2021 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, solicitând, în esență, aplicarea indicelui de corecție de la data emiterii acestei decizii, respectiv 1.41, iar nu pe cel de la data deciziei de pensie pentru invaliditate.

Prin precizările depuse în dosarul de apel la 01.03.2022, contestatorul a invocat faptul că dispozițiile art. 82 din Legea nr. 263/2010, respectiv sintagma "pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă", sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează că nu reprezintă o înscriere inițială la pensie pentru limită de vârstă, cu efectul excluderii celor care se pensionează pentru limită de vârstă de la aplicarea, la calculul cuantumului pensiei, a indicelui de corecție, calculat conform cu prevederile art. 170 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu datele existente la momentul pensionării.

Înalta Curte constată că instanța de apel a respins în mod greșit cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 din Legea nr. 263/2010, motivând că textul de lege invocat nu are legătură cu soluționarea cauzei, reținându-se că, mențiunea cuprinsă în art. 82, potrivit căreia pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă, nu este de natură să influențeze soluția pronunțată în prezenta cauză, întrucât instanța este chemată să aplice dispozițiile art. 170 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora, "indicele de corecție se aplică o singură dată, la înscrierea inițială la pensie", înțelesul sintagmei "înscrierea inițială la pensie fiind lămurit prin deciziile pronunțate de Curtea Constituțională (decizia nr. 702/2019 și Decizia nr. 670/2021).

Totodată, a reținut instanța că, în accepțiunea agreată de sintagma, "neconstituționalitatea să privească o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei", se putea invoca doar neconstituționalitatea uneia dintre normele ce își găsesc aplicarea în mod concret în soluționarea speței deduse judecății, respectiv art. 170, care stabilește modalitatea de aplicare a indicelui de corecție.

Înalta Curte subliniază că legătura cu soluționarea cauzei semnifică incidența dispozițiilor legale a căror neconstituționalitate se solicită a fi constatate de Curtea Constituțională privind soluția ce se va pronunța în procesul aflat pe rolul instanței de judecată. De altfel, decizia Curții Constituționale, în soluționarea excepției, trebuie să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii pronunțate, ceea ce presupune existența unei legături directe între norma legală contestată și soluția ce urmează a se da în cauză.

Criticile din cuprinsul contestației și reiterate prin cererea de apel au vizat, printre altele, faptul că, interpretarea corectă a art. 82 din Legea nr. 263/2010 este aceea că, la data îndeplinirii condițiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, decizia pentru acordarea pensiei de invaliditate își încetează efectele juridice și se deschide pentru prima oară dreptul la pensie pentru limită de vârstă, pentru care trebuie emisă o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, care se calculează conform Legii nr. 263/2010, inclusiv prin aplicarea indicelui de corecție, conform art. 170 din Legea nr. 263/2010, a cărui valoare este la data de 24.12.2020 de 1,41, conform art. 17 din Legea nr. 6/2020 din 6 ianuarie 2020.

În litigiul pendinte, se constată că prin motivele de apel, contestatorul a formulat critici referitoare la dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a invocat-o, tocmai pentru a justifica aplicabilitatea indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 la valoarea existentă la data îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, 24.12.2020.

Prin urmare, Înalta Curte reține existența unei legături directe între normele legale contestate, respectiv dispozițiile art. 82 din Legea 263/2010 și soluția privind cererea de apel formulată în cauză, prin care s-a criticat, printre altele, aplicarea acestor prevederi legale.

În plus, instanța supremă reține că, deși prin hotărârea recurată s-a reținut că dispozițiile criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei, prin decizia nr. 1008/06.04.2022, pronunțată asupra apelului formulat în cauză, instanța de apel și-a fundamentat soluția de respingere a criticilor contestatorului privind existența unor neconcordanțe în Decizia nr. x/05.04.2021, ce se impun a fi modificate, tocmai pe dispozițiile art. 82 din Legea nr. 263/2010, a căror neconstituționalitate a fost invocată de recurent.

Astfel, instanța de apel a reținut că, în cuprinsul deciziei de pensionare contestate se face mențiune că, potrivit art. 82 din Legea nr. 263/2010, se menține în plată cuantumul pensiei mai avantajos, ceea ce conduce fără echivoc la concluzia că decizia de pensionare pentru limită de vârstă contestată a fost întocmită în temeiul art. 82 și nu ca urmare a vreunei cereri exprese formulate de beneficiarul drepturilor de pensie. A reținut că, pe cale de consecință, trimiterea făcută la cererea formulată de petiționar are în vedere cererea inițială, în baza căreia reclamantului apelant i-a fost deschis dosarul de pensie, așa încât această mențiune nu se impune a fi modificată.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului și casarea încheierii atacate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel, în ceea ce privește cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate invocată, în rejudecare, instanța urmând a reanaliza condiția referitoare la legătura cu cauza dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) raportat la art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-contestator A., va casa încheierea din 6 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, cu consecința trimiterii spre o nouă judecată aceleiași instanțe a cererii privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor 82 din Legea 263/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva încheierii din 6 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Casează încheierea atacată și trimite spre o nouă judecată aceleiași instanțe cererea de sesizare a Curții Constituționale formulate de A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2022.