ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1626/2021

Ședința publică din data de 23 iunie 2021

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, revizuentul A. a solicitat retractarea deciziei nr. 572/10.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, susținând că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 23/11.01.2021, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019.

În motivare, a susținut că în cadrul dosarului nr. x/2019, prin sentința civilă nr. 2869/19.11.2019, Tribunalul Prahova, secția I civilă a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova să îi emită revizuentului o decizie de pensionare pentru limita de vârstă, prin reducerea vârstei standard de pensionare cu 10 ani, în condițiile art. 52 și art. 58 din Legea nr. 263/2010, reținându-se că deținea un certificat de încadrare în grad de handicap accentuat-permanent și nerevizuibil.

A mai arătat că această sentință a primei instanțe a fost schimbată, în sensul respingerii acțiunii promovate de revizuent, în urma admiterii apelului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii, prin decizia civilă nr. 1803/10.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în motivarea căreia s-a reținut că certificatul de handicap deținut de revizuent nu era complet, întrucât în opinia curții de apel acesta nu conținea mențiunile necesare cu privire la data dobândirii efective a handicapului.

În acest context, împotriva deciziei civile nr. 1803/10.11.2020 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, A. a promovat atât contestație în anulare, cât și revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce privește contestația în anulare, care a fost respinsă prin decizia nr. 23/11.01.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, revizuentul a subliniat că la pagina 8, paragraful 4 din hotărâre s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că decizia civilă nr. 1803/10.11.2020 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă "ar putea fi revizuită la momentul dobândirii de către reclamant a unui înscris oficial care să ateste data dobândirii handicapului pentru a se calcula cât a muncit efectiv în condiții de handicap".

Sub acest aspect, revizuentul a menționat că a efectuat demersuri legale în acest sens, astfel că a obținut certificatul de handicap cu nr. x/25.01.2021, înscris oficial în care se precizează cu exactitate data dobândirii handicapului accentuat-permanent, respectiv luna aprilie 1980.

Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ce a format obiectul dosarului nr. x/2019, soluționată prin decizia nr. 572/10.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, revizuentul A. a subliniat că certificatul de handicap nr. x/25.01.2021 a constatat existența unei situații faptice atestate și de alte două certificate anterioare de handicap, situație care nu s-a schimbat între timp, vreme de peste 40 de ani.

Or, cererea sa de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, instanța de revizuire apreciind în esență că înscrisul exhibat - certificatul de handicap cu nr. x/25.01.2021 - nu se încadrează în categoria înscrisurilor avute în vedere la art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., de vreme ce revizuirea unei hotărâri definitive nu poate fi cerută pe baza unui înscris dobândit ulterior pronunțării acesteia, dar care nu are calificarea de înscris nou doveditor.

Potrivit revizuentului, această constatare a instanței de revizuire din decizia nr. 572/10.03.2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă contravine considerentelor reținute cu putere de lucru judecat, exprimate în cuprinsul deciziei nr. 23/11.01.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, de aceeași instanță.

Totodată, în opinia revizuentului, o asemenea soluție definitivă de respingere ca inadmisibilă a unei cereri de revizuire, cerere considerată admisibilă de către aceeași instanță de control judiciar printr-o soluție definitivă anterioară, poate atrage incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În final, a solicitat admiterea cererii de revizuire.

Intimatul Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, întrucât nu sunt întrunite cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând cererea de revizuire, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reține următoarele:

Pornind de la aspectele factuale dezvoltate în cerere, se observă că scopul urmărit de autorul demersului judiciar este acela de a valorifica certificatul de handicap cu nr. x/25.01.2021 din perspectiva art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a considerentelor reținute în cuprinsul deciziei nr. 23/11.01.2021, pronunțată într-o contestație în anulare, fiind evidențiată o pretinsă putere de lucru judecat în ceea ce privește considerentele acestei decizii referitoare la posibilitatea revizuirii deciziei civile nr. 1803/10.11.2020 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în baza unui înscris oficial care să ateste data dobândirii handicapului pentru a se calcula perioada efectiv lucrată în condiții de handicap, fapt ce i-ar da revizuentului dreptul de a beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare cu 10 ani, în condițiile art. 52 și art. 58 din Legea nr. 263/2010.

În baza acestei premise, A. a sesizat Înalta Curte cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând retractarea deciziei nr. 572/10.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă într-o cerere de revizuire, întrucât aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 23/11.01.2021, pronunțată de aceeași instanță într-o contestație în anulare, ambele căi de atac extraordinare fiind promovate împotriva aceleiași decizii, și anume: nr. 1803/10.11.2020 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

În conformitate cu art. 431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Articolul 430 alin. (2) C. proc. civ. prevede că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești reprezintă un element component al principiului securității raporturilor juridice, astfel că repunerea în discuție a acesteia poate fi realizată doar în anumite condiții, strict și limitativ reglementate prin lege, prin intermediul unor căi de atac care să reflecte caracterul extraordinar al procedurii.

Înalta Curte reține că sunt considerente decisive cele care sprijină soluția din dispozitiv, iar cele decizorii sunt acele considerente care răspund unei chestiuni litigioase, puse în dezbaterea părților, care, fără să rezolve cauza, dezleagă un aspect litigios.

În cauză, chestiunea invocată de revizuent sub aspectul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat nu este de natură să reflecte contrarietatea între cele două decizii succesive.

Sub acest aspect, se reține că statuările din decizia nr. 23/11.01.2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă nu au caracter decisiv, întrucât prin considerentele reținute de către instanță nu se rezolvă o problemă litigioasă specifică unei contestații în anulare, ci se exprimă o opinie a completului de judecată, care, chiar fără a face obiectul dezbaterilor, nu rezolvă în mod necesar o chestiune litigioasă, în măsura în care instanța a prospectat soluții judiciare care corespund unei proceduri cu care nu a fost învestită.

Astfel, considerentele evocate de revizuent din decizia nr. 23/11.01.2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă sunt supraabundente, astfel că nu sunt acoperite de autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri, conform art. 430 alin. (2) C. proc. civ. Totodată, se observă că prin aceste considerente s-a depășit cadrul învestirii și că ele nu sunt rezultatul unei dezbateri de natură să presupună opozabilitate părților procesului și nu au avut nicio influență în planul soluției.

Așadar, ele nu înglobează efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, astfel încât statuările în discuție să fie susceptibile de a fi opuse, cu acest efecte, într-un alt litigiu.

Față de argumentele precedente, având în vedere că nu poate fi reținută incidența art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 572/10.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2021.